Răspunderea pentru fapta proprie

Capitolul I. Considerații generale

- Noțiune

Răspunderea civilă delictuală presupune un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei ilicite sau o altă persoană chemată să răspundă are obligația de a repara prejudiciul.

Răspunderea civilă delictuală apare ca o sancțiune de drept civil, astfel încat are în vedere patrimoniul persoanei răspunzătoare de fapta ilicită prejudiciabilă, iar în cazul decesului acesteia, obligația de reparare a prejudiciului se va transmite moștenitorilor.

- Forme

Art. 1349 alin. 1 din Noul Cod Civil prevede că "orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor ori intereselor legitime ale altor persone ", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol "cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciilie cauzate, fiind obigat să le repare integral".

De asemenea, art. 1349 alin 3 din Noul Cod Civil mai dispune că " în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului".

Așadar, Codul Civil reglementează nu numai răspunderea civilă delictuală directă, adică răspunderea pentru fapta proprie (care presupune angajarea răspunderii autorului faptei ilicite și prejudiciabile), ci și forme de răspundere civilă delictuală indirectă, în cazul acesteia din urmă putând fi vorba fie de raspunderea civilă delictuală pentru fapta altei persoane ( răspunderea pentru prejudiciile cauzate de minor sau de cel pus sub interdicție – art. 1372 C.Civ., precum șin răspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate de pepus – art. 1373 C. Civ.), fie de răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de animale ( art. 1375 C.Civ.), de lucruri(art. 1376 C.Civ.), de ruina edificiului (art. 1378 C.Civ.) sau prin căderea ori aruncarea din imobil a unui lucru( art. 1379 C.Civ.)

Subliniem că prin acte normative speciale sunt reglementate și unele forme particulare de răspundere pentru prejudiciile cauzate de anumite lucruri ( de exemplu Legea 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic, cu modificările ulterioare, conține anumite dispoziții referitoare la răspunderea civilă pentru pagubele cauzate de vânat, adică de animalele sălbatice aflate în stare de libertate; în O.U.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, aprobată cu modificări prin Legea nr. 130/2000, republicată, este reglementată răspunderea pentru pagubele cauzate de aeronave; O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, cu modificările ulterioare, Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generale de produsele cu defecte, republicată, Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor și Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată, reglementează răspunderea în raportirile cu consumatorii etc.)

Capitolul II. Condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie

1. Reglementare. Noul Codul civil instituie răspunderea pentru fapta proprie prin art. 1357, care constituie totodată şi temeiul pentru stabilirea condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale.

Art. 1357 din Noul Cod Civil:

(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu intenţie sau din culpă, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

2. Noţiune. Răspunderea pentru fapta proprie, fiind consecinţa unui principiu fundamental al răspunderii juridice, este cea mai importantă dintre formele răspunderii civile delictuale, datorită frecvenţei situaţiilor la care aceasta se aplică în practică și constituie fundamentul întregii instituţii a răspunderii civile delictuale şi, implicit, a celorlalte forme ale acesteia.