Contractul de Concesiune

1.Cadrul general de reglementare a contractului

În legislaţia română, o definiţie a concesiunii întâlnim în art.1, alin.2 din Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor.

Potrivit legiuitorului român „concesiunea se face baza unui contract, prin care o persoană, numită concedent, transmite pentru o perioadă determinată, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, numită concesionar, care acţionează pe riscul şi pe răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun, a unei activităţi, sau a unui serviciu public, în schimbul unei redevenţe.”

Pe baza celor arătate mai înainte credem că, potrivit legii române, concesiunea poate fi definită ca fiind acel contract administrativ, prin care o persoană juridică de drept public – statul, judeţul, oraşul sau comuna – numită concedent, transmite pentru o perioadă de cel mult 49 de ani, unei persoane fizice sau juridice de drept privat – română sau străină, denumită concesionar, care acţionează, pe riscul şi răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun, a unei activităţi sau serviciu public, în schimbul unei redevenţe.

Contractul de concesiune este un contract administrativ, încheiat între o persoană juridică de drept public, numită concedent, şi o persoană fizică sau juridică de drept privat, română sau străină, numită concesionar.

El are ca obiect gestiunea privată a unui serviciu public, ori bun public sau executarea unei lucrări publice de către un particular, persoană fizică sau juridică.

Executarea lucrării publice, ori gestionarea serviciului sau bunului public se realizează de către particular,pe propriul risc şi pe propria răspundere.

Concesionarul, persoană fizică sau juridică, are numai dreptul, dar şi obligaţia de exploatare a bunului, serviciului public sau de executare a lucrării publice în condiţiile stipulate în caietul de sarcini, care face parte integrantă din contractul de concesiune.

Transmiterea drepturilor şi obligaţiilor corelative către concesionar se face pe o perioadă de cel mult 49 de ani, care poate fi prelungită cu încă, cel mult, jumătate din durata sa iniţială.

Pot face obiect al contractelor de concesiune numai bunurile proprietate publică sau privată a statului,ori a judeţului, oraşului,comunei precum şi serviciile sau lucrările publice.

Contractul de concesiune conţine două părţi distincte: partea reglementară a contractului, care cuprinde clauzele prevăzute în caietul de sarcini şi partea propriu-zisă contractuală, care conţine alte clauze stabilite de părţi, prin acordul lor.

Alegerea concesionarului se face, de regulă, prin licitaţie publică sau licitaţie publică deschisă cu preselecţie. Excepţia de la regulă o constituie procedura încheierii contractului prin negociere directă, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Prin încheierea contractului de concesiune, nu are loc o transmitere de la concedent către concesionar, a proprietăţii bunului, lucrării publice sau a exclusivităţii puterii de organizare a serviciului public. Dimpotrivă, concesiunea are ca efect transmiterea către concesionar, în condiţiile prevăzute în caietul de sarcini, numai a unui drept de gestiune a serviciului public ori a bunului public, în scopul eficientizării economice a acestuia şi a creşterii calităţii serviciului public.

Scopul concesiunii este nu numai eficientizarea serviciului public în beneficiul celor ce se vor folosi de el, ci şi stimularea competiţiei între particulari în vederea realizării unor lucrări publice calitativ superioare.

Dreptul de exploatare a bunului, serviciului sau lucrării publice se acordă în schimbul plăţii, de către concesionar în folosul concedentului, a unei redevenţe.

Din motive excepţionale, legate de interesul naţional sau local, concedentul poate modifica unilateral, partea reglementară a contractului de concesiune, după notificarea prealabilă a concesionarului.

2.Principiile de drept ce stau la baza contractului de concesiune

Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de concesiune sunt:

a) transparenta - punerea la dispozitie tuturor celor interesati a informatiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de concesiune; b) tratamentul egal - aplicarea, intr-o maniera nediscriminatorie, de catre autoritatea publica, a criteriilor de atribuire a contractului de concesiune; c) proportionalitatea - presupune ca orice masura stabilita de autoritatea publica trebuie sa fie necesara si corespunzatoare naturii contractului; d) nediscriminarea - aplicarea de catre autoritatea publica a acelorasi reguli, indiferent de nationalitatea participantilor la procedura de atribuire a contractului de concesiune, cu respectarea conditiilor prevazute in acordurile si conventiile la care Romania este parte; e) libera concurenta - asigurarea de catre autoritatea publica a conditiilor pentru ca orice participant la procedura de atribuire sa aiba dreptul de a deveni concesionar in conditiile legii, ale conventiilor si acordurilor internationale la care Romania este parte.

Procedurile de atribuire a contractului de concesiune sunt urmatoarele:

a) licitatia - procedura la care orice persoana fizica sau juridica interesata are dreptul de a depune oferta; b) negocierea directa - procedura prin care concedentul negociaza clauzele contractuale, inclusiv redeventa, cu unul sau mai multi participanti la procedura de atribuire a contractului de concesiune.