CAPITOLUL I - Izvoarele obliga(iilor comerciale SECTIUNEA I Notiuni introductive SECTIUNEA aIIa Legea ca izvor de obligatii SECTIUNEA aIIIa Contractul ca izvor de obligatii SECTIUNEA aIVa Actul juridic unilateral CAPITOLUL II - Contractul comercial SECTIUNEA I Definitie si notiuni introductive SECTIUNEA aIIa Clasificarea contractelor comerciale CAPITOLUL III SECTIUNEA I No(iuni generale ale contractului de report SECTIUNEA aIIa Definitia contractului de report SECTIUNEA aIIIa Conditiile reportului SECTIUNEA aIVa Elementele contractului de report Caracterele contractului de report SECTIUNEA aVa Natura juridica a contractului de report CAPITOLUL IV SECTIUNEA I Transmiterea dreptului de proprietate asupra titlurilor de credit SECTIUNEA aIIa Obligatia de a revinde titluri de aceeasi specie SECTIUNEA aIIIa Dreptul asupra dividentelor, premii si procente SECTIUNEA aIVa Executarea silita a obligatiilor contractuale CAPITOLUL V - Lichidarea contractului de report SECTIUNEA I Modalitati de executare a contractului de report SECTIUNEA aIIa Lichidarea prin diferenta a contractului de report SECTIUNEA aIIIa Denuntarea contractului de report SECTIUNEA aIVa Prerogarea si reinsusirea contractului CAPITOLUL VI CONCLUZII SI PROPUNERI
CAPITOLUL I IZVOARELE OBLIGATIILOR COMERCIALE SECTIUNEA I NOTIUNI INTRODUCTIVE Notiunea de obligatie in sens larg, este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ denumit creditor, de a cere subiectului pasiv denumit debitor - si caruia ii revine indatorirea corespunzatoare - de a da, de a face sau nu face ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in caz de neexecutare de buna voie. Daca accentul se pune pe latura pasiva, latura activa a obligatiei fiind implicata - obligatia poate fi definita ca acel raport juridic in virtutea caruia o persoana, denumita debitor, este tinuta fata de o alta persoana, numita creditor, fie la o prestatia pozitiva (a da, a face), fie la o obstantiune (a nu face). Notiunea de izvor de obligatie, in sens larg. Prin izvor de obligatii se intelege acel fapt juridic - care da nastere unui raport juridic de obligatie. Izvoarele obligatiilor genereaza, asadar drepturi subiective, si anume drepturi de creanta si obligatii - care corespund acestor drepturi. Izvoarele obligatiilor se caracterizeaza tocmai prin imprejurarea ca, facand aplicarea normei juridice generale, stabilesc, intre subiecte determinate, raporturi juridice concrete de obligatie. In conceptia Codului Comercial Roman, savarsirea de catre o persoana, indiferent sau nu daca are calitatea de comerciant, a unor fapte de comert, are drept rezultat, nasterea unor raporturi juridice comerciale. Raporturile juridice comerciale sunt raporturi de drept privat, ca si raporturile juridice civile. Avand aceeasi esenta, raporturile juridice comerciale si raporturile juridice civile sunt supuse acelorlasi reguli generale, care sunt cuprinse in Codul Civil. Dar, intre cele doua categorii de raporturi juridice exista si anumite deosebiri. Aspectele particulare ale raporturilor juridice comerciale sunt regelementate prin norme speciale cuprinse in Codul Comercial, Cartea I, Titlul V- "Despre obligatiile comerciale, in general". Regelementarea raporturilor juridice comerciale de catre normele Codului Comercial si cele ale Codului Civil, isi gaseste suportul legal in articolul 1 al Codului Comercial care prevede: "In comert se aplica legea de fata. Unde ea nu dispune, se aplica Codul Civil". Obligatiile comerciale, ca si obligatiile civile, au ca izvoare actele juridice (contractul si actul juridic unilateral), faptele juridice (licite sau ilicite) si legea. Dintre toate izvoarele obligatiilor comerciale, cel mai important pentru activitatea comerciala, este, fara indoiala, contractul. SECTIUNEA A II A LEGEA; CA IZVOR DE OBLIGATII In sens strict juridic, legea desemneaza actul normativ al puterii legislative care regelementeaza cele mai importante raporturi sociale, se eleboreaza dupa o procedura stricta si are forta juridica superioara fata de toate celelalte acte normative care se intemeiaza pe ea. Legea emana, de regula, de la puterea legislativa, respectiv Parlamentul, unicul organ legiuitor, compus din doua camere: Senatul si Camera Deputatilor. Legea reglementeaza cele mai importante relatii sociale in mod primar, originar, ceea ce explica si rolul ei de baza in cadrul izvoarelor de drept. Reglementarea primara, prin lege, a relatiilor sociale, se explica prin faptul ca legea poate reglementa orice raport social si in orice modalitate fara nici o ingradire sau autorizare. Datorita marii varietati de raporturi sociale si a diversitatii de reglementare, continutul legilor este foarte diferit. Legea are o forta juridica superioara tuturor celorlalte acte normative ale statului. Suprematia legii este depasita doar de Constitutie, care este tot o lege, dar cu caracter fundamental si a carei superioritate juridica rezida din faptul ca ea a fost produsul manifestarii de vointa a Parlamentului. Legea este acel izvor de obligatii care nu necesita interventia unui fapt sau act juridic, obligatiile luand nastere direct si nemijlocit din lege, ceea ce conduce si la ideea de izvor imediat.
Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Proiecte.ro.
