Aspecte ale Mecanismelor de Contractare și Executare a Obligațiilor Părților la Contractul Comercial Internațional

CAPITOLUL I

ASPECTE ALE RAPORTURILOR DE DETERMINARE INTRE COMERTUL INTERNATIONAL SI DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL

I.1 Noţiunea de Drept al comerţului internaţional şi criteriile de definire a raporturilor de Drept al Comerţului internaţional

Societatea contemporană se caracterizează printr-o intensificare tot mai largă a relaţiilor economice internaţionale, de o infinită şi de o imensă complexitate. În cadrul acestora, o dinamică cu totul deosebită a dobândit comerţul internaţional, în sensul său cel mai larg cuprinzând întreaga gamă a colaborării economice internaţionale.

La dezvoltarea prodigioasă a relaţiilor economice internaţionale contribuie desigur producţia masivă de o diversificare explozivă a bunurilor materiale, rod al unui continuu, fără precedent progres al cuceririlor domeniului tehnico-ştiintific şi al facilităţilor uluitoare pe care le oferă o reală revoluţie a sistemului comunicaţiilor internaţionale, practic fără limite geografice şi spaţiale, precum şi cauza, crearea unor noi forme ale drepturilor purtând asupra bunurilor menite să stimuleze enorm tranzacţiile economice internaţionale şi adaptarea-perfecţionarea de noi mijloace juridice menite să faciliteze aceasta cooperare economică şi să confere operaţiunilor comerciale certitudinea juridica fără de care acestea nu s-ar putea desfăşura.

În înţelesul cel mai comprehensiv, Dreptul comerţului internaţional înfăţişeaza ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile social-economice care se stabilesc în cursul desfăşurării operaţiilor de comerţ exterior şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică cu străinătatea. În acest înţeles care se impune tot mai mult pe tărâm teoretic şi practic, Dreptul comerţului internaţional nu constituie o ramură distinctă a sistemelor juridice interdisciplinară reunind reglementări de natură variată aparţinând deopotrivă dreptului intern şi dreptului internaţional.

Într-adevăr, în procesul organizării şi înfăptuirii schimburilor economice internaţionale, factor hotărâtor pentru propăşirea generală a umanităţii şi pentru crearea unui climat de înţelegere şi de conlucrare multilaterală între ţări şi popoare iau naştere o pluralitate de raporturi juridice reglementate atât de sistemul juridic naţional cât şi de dreptul internaţional.

În această epocă contemporană caracterizată prin procesul fără precedent al dinamicii relaţiilor pe o piaţa universală a schimbului de mărfuri şi servicii impus de o continua şi ampla diversificare şi specializare cu caracter exploziv a mărfurilor şi serviciilor în permanentul raport cerere – oferta. În aceste condiţii, realizarea exclusiv prin mijloace proprii ale unui sistem economic naţional a întregii game de produse şi servicii necesare pentru satisfacerea necesităţilor sale economice si sociale a devenit practic imposibilă sub aspect tehnic şi oricum ineficientă din punct de vedere economic.

O succintă analiză a realităţilor obiective prezentate mai sus conduce la o temeinică fundamentare economică a principiilor socio-economice şi juridice ale comerţului internaţional.

Marea majoritate a normelor şi instituţiilor Dreptului comerţului internaţional au ca obiect de reglementare raporturile patrimoniale dintre organizaţiile şi agenţii economici, persoane fizice sau juridice (uneori şi statul) aflate pe poziţie de egalitate juridică, raporturi care se nasc în cadrul colaborării economice internaţionale.

Dar nu toate raporturile juridice care se nasc din activitatea de comerţ exterior şi de cooperare economică cu străinătatea constituie obiect de reglementare al Dreptului comerţului internaţional, ci numai acelea care se definesc prin doua caracteristici obligatorii şi coexistente şi anume: comercialitatea şi internaţionalitatea.