Atributele cetățeniei europene

Cetăţenia este o componentă foarte importantă în ceea ce priveşte construcţia

europeana.

Noţiunea de cetăţenie a evoluat foarte mult începând cu o dimensiune etnică,

naţională şi terminând cu conceptul de cetăţenie europeană, care suscită atât de multe discuţii la nivelul statelor care compun Uniunea Europeană. Cetatenia presupune apartenenta la o comunitate politica,participarea,identitatea,drepturile si responsabilitatile ce decurg din statutul de cetatean.

Cetăţenia nu este o simplă legatură politică sau juridică între persoană şi stat ci “o integrare aranjata în sânul colectivităţii” (Ioan Muraru).

Ce este cetăţenia europeană?

Deşi întrebarea nu este usoară, am putea raspunde mai simplu prin trei cuvinte: cetăţenia europeană este o idee, un concept, o realitate.

Cetatenia europeana se refera la statutul juridic al cetatenilor tarilor member ale UE. Cetatenia europeana nu vizeaza in mod obligatoriu apartenenta la un teritoriu,la o cultura si la un stat national.Ea se refera la un set de valori si institutii europene.

În anii '70, Raymond Aron susţinea că nu există nicio fiinţa care să poată fi numită „cetăţean european”, ci doar cetăţeni francezi, germani, italieni . Într-adevăr, cetăţenia este pusă în relaţie cu noţiuni fundamentale, precum identitate, naţiuni, drepturi politice, suveranitate, egalitate, apartenenţă, democraţie etc.Totusi, apariţia şi dezvoltarea conceptului de cetăţenie europeană în ultimul deceniu este o realitate de netăgăduit şi constituie un

element-cheie al procesului de integrare.

Putem considera că cetăţenia poate fi definită ca acea situatie juridica specială a persoanei fizice, situaţie ce rezultă din apartenenţa acelei persoane la un anumit stat, şi care îi conferă deplinătatea existenţei şi exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de Constituţie şi de legile statului respectiv . O definiţie mai larga în ceea ce priveşte partea de teritorialitate a cetăţeniei o găsim în dreptul francez care menţionează că cetăţenia este o legătură politică şi juridică permanentă între o persoană fizică şi un anumit stat. Această legatură se exprimă prin totalitatea drepturilor şi obligaţilor reciproce dintre o persoană şi statul al cărui cetăţean este, şi mai mult este o legatură juridică specială reflectată pe plan intern, pastrată şi prelungită oriunde s-ar găsi persoana în statul de origine, în alt stat, pe mare, în aer sau în cosmos .În legislaţia româna se dă o definiţie concisă noţiunii de cetăţenie aceasta reprezenatând legatura şi apartenenţa unei persoane la statul român .

Conditia de cetatean european se bazeaza pe o relatie intre stat si indivizi:statul recunoaste drepturile fundamentale ale individului ,dar pretinde in schimb obligatii civice,loialitate si participare.

Din punct de vedere juridic,cetatenia europeana a fost definita pentru prima data prin Tratatul de la Maastricht ,completat prin Tratatul de la Amsterdam si,ulterior,sumarizata in Carta Drepturilor Fundamentale a UE.

Tratatele conferă cetăţenilor europeni dreptul la liberă circulaţie, dreptul la sejur şi stabilire, dreptul la muncă în toate statele membre. Primul drept menţionat poate fi considerat motorul cetăţeniei europene, deoarece, în absenţa lui, celelalte drepturi nu ar putea fi exercitate. În consecinţă, cetăţenii europeni capătă şi o serie de drepturi politice – dreptul de a alege prin vot şi de a fi aleşi la alegerile municipale şi la cele europene, în statul de rezidenţă, pe de o parte, şi în cel de apartenenţă, pe de altă parte.

Asemănător principiului după care funcţionează acest tip de cetăţenie, dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor din statul de rezidenţă nu se substituie dreptului de a participa la alegerile din statul de apartenenţă, ci se adaugă acestuia . Pe de altă parte, statele au dreptul de a dispune ca anumite funcţii de execuţie să fie ocupate exclusiv de cetăţenii lor naţionali, în virtutea necesităţii de a proteja anumite interese.

Drepturile politice conferinte cetăţenilor europeni nu se opresc însă aici. Ei au dreptul de petiţie în faţa Parlamentului European (referitoare la orice problemă a activităţii Uniunii),

dreptul de a se adresa Mediatorului European şi dreptul la protecţie diplomatică şi consulară. „Orice cetăţean aflat pe teritoriul unui stat terţ, unde statul membru, al cărui resortisant este, nu are reprezentanţă, poate solicita protecţie, din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiţii ca cele stabilite pentru cetăţenii acelui stat” .

Deşi este complementară cetăţeniei naţionale acordată de fiecare stat membru şi nu poate exista independent de aceasta,cetăţenia europeană produce efecte în plan juridic şi politic.

Drepturile acordate în virtutea statutului de cetăţean european nu afectează cu nimic statutul cetăţeanului pe teritoriul statului de apartenenţă (să nu uităm că cetăţenia europeană este secundară celei naţionale), dar ele generează efecte considerabile pe alte trei planuri. Este vorba despre legislaţiile altor state membre (libera circulaţie), legislaţia comunitară (dreptul de petiţie) şi legislaţia internaţională (protecţia consulară).

Statutul de cetăţean european se juxtapune celui de cetăţean naţional şi produce efecte doar în afara legislaţiei naţionale.