Cercetarea la fata locului a accidentelor de trafic rutier

CAP. I. NOȚIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA CIRCULAȚIA RUTIERĂ

1.1. Definirea noțiunilor: accident de circulație și accident de circulație rutieră

Pornind de la definirea accidentului ca fiind un eveniment întâmplător și neprevăzut care cauzează o avarie sau aduce rănirea, mutilarea ori moartea unei ființe, constatăm că în accidentul de trafic rutier sunt implicați în general doi factori importanți: autovehiculul și omul în multiplele sale calități; conducător auto, pasager, pieton, biciclist, etc.

Din punct de vedere juridic, termenul de accident se referă în majoritatea cazurilor la omor fără voie.

În ceea ce privește noțiunea de accident de circulație, acesta poate fi definit drept un eveniment produs pe drumurile publice, constând din coliziunea a două sau mai multe vehicule, ori a unui vehicul cu un alt obstacol, lovirea sau călcarea pietonilor s.a. având ca rezultat vătămarea integrității corporale sau moartea unei persoane, pagube materiale, precum și stânjenirea circulatiei.

O definire mai complexă și mai exactă consideră accidentul ca fiind un eveniment cu urmări socialmente periculoase care constau în distrugerea sau avarierea mijloacelor de transport sau a altor bunuri, moartea sau vătămarea integritătii corporale a unor persoane, eveniment care apare în timpul circulatiei sau exploatarii mijloacelor de transport ca urmare a acțiunilor sau omisiunilor conducătorilor auto, pietonilor, călătorilor sau altor persoane ori altor cauze.

Accidentul de trafic rutier este un fenomen activ, în plină desfăsurare. De la o zi la alta se ivesc noi probleme în funcție de numărul de autovehicule, extinderea si dezvoltarea căilor rutiere, dezvoltarea si perfectionarea mijloacelor de fabricatie a masinilor, cresterea vitezei, probleme ce necesită un studiu continuu si aprofundat.

Circulația rutieră este un fenomen la a cărui existentă concură mai multe elemente componente dintre care cele mai importante sunt: omul, vehiculul, drumul si legislatia corespunzătoare domeniului sau care are influentă asupra sa. Desfăsurarea normală a traficului rutier presupune existentă unei tipologii determinate de relatii între elementele componente. Perturbările apărute în interactiunea dintre elemente constituie efectivul sau materializarea alterării relatiilor dintre factorii care concură la realizarea circulatiei rutiere ca fenomen dinamic al vietii sociale.

1.2. Importanța cercetării la fața locului în cazul accidentelor de circulație

Cercetarea la fața locului în cazul accidentelor de circulație reprezintă unul dintre cele mai importante acte de urmărire penală, cu caracter imediat și necesar, de modul în care este efectuată depinzând direct soluționarea cauzei. Datorită specificului ei, deși se supune regulilor generale tactice criminalistice și procesual penale, cercetării accidentelor de circulație îi sunt proprii și câteva particulărități care se regăsește, într-o formă sau alta, în întreaga metodologie a cercetării evenimentelor rutiere. Mentionăm, în acest context, că problematica și particularitătile cercetării la fața locului a stat în centrul atenției multor autori de specialitate. Cercetarea la fața locului a accidentelor de circulație este orientată țn două direcții importante:

- stabilirea împrejurărilor de loc, timp și mod în care s-a produs accidentul,

- descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor formate cu ocazia producerii accidentului.

Pe baza datelor obținute prin cercetarea la locul faptei, în care se include și ascultarea persoanelor implicate în accident și a martorilor oculari, organul de cercetare penală are posibilitatea să formuleze primele versiuni referitoare la natura evenimentului. Elaborarea versiunilor reprezintă o componentă tactică importantă a cercetării unor evenimente rutiere în care autorul faptei a părăsit locul accidentului. De altfel, acest ultim aspect a impus sublinierea că, sub raport tactico-metodologic, cercetarea accidentelor de circulație se poate impărti in două mari categorii:

- cercetarea accidentelor de circulatie în care autorul a rămas la locul faptei, într-o situație asemănătoare aflându-se și cel care s-a reîntors la fața locului, după ce, de exemplu, a dus victima la spital.

- cercetarea accidentelor în care autorul a părăsit locul accidentului, ceea ce impune să se procedeze la identificarea autovehiculului si a conducătorului acestuia.