Considerații Generale privind Infracțiunea de Omor

INTRODUCERE

Viaţa este bunul cel mai de preţ al omului. Pe oricare treaptă a dezvoltării sale, omul şi-a apărat viaţa, individual sau colectiv, prin toate mijloacele de care a dispus în acest scop. Când oamenii şi-au dat seama că existenţele lor individuale se condiţionează reciproc, viaţa umană a devenit o valoare socială şi s-a impus ocrotirea ei ca atare. Fiind bunul lor cel mai valoros, oamenii şi-au pus problema prelungirii duratei vieţii, dar concomitent situaţia sociale este atât de dificile şi diversă încât oameni vrând sau nevrînd atentează la viaţă. Totuşi mai multe persoane sunt şi vor fi pro-viaţă cu toate consecinţele reieşite din această poziţie decât contra vieţii.

După cum am menţionat, dreptul la viaţă este cel mai natural drept al omului. El s-a impus de timpuriu în sistemul juridic, fiind consacrat încă din primele declaraţii de drepturi şi desigur prin constituţii. Este un drept cu care începe inventarul drepturilor omului în cele mai importante acte internaţionale din acest domeniu. Astfel, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului stabileşte în art.3 că „Orice om are dreptul la viaţă, libertate şi inviolabilitatea persoanei”.

La rândul său, preluând normele şi standardele internaţionale în domeniu, Constituţia RM în art.24 prevede că statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. Într-o accepţiune restrânsă, dreptul la viaţă presupune simpla facultate a individului de a trăi în sens fizic, iar într-o accepţiune largă, viaţa persoanei este privită ca un univers de fenomene, fapte, cerinţe şi dorinţe ce se adaugă, permit şi îmbogăţesc existenţa fizică.

Orice sancţiune îndreptată împotriva acestor valori este sancţionată de legea penală, indiferent de modul în care acestea se materializează. Creşterea numărului de omori pune atât organelor de urmărire penală, a instanţelor de judecată necesitatea stabilirii unui regim sancţionator corespunzător periculozităţii sociale a acestui fenomen.

Un rol important în combaterea acestui fenomen revenind investigaţiei crimianlistice care în soluţionarea infracţiunilor de omor rezultă din aceea că ştiinţa criminalistică pune la îndemâna organelor judiciare metode şi mijloace tehnico-ştiinţific necesare descoperirii, fixării, ridicării şi examinării urmelor infracţiunii de omor, a identificării autorului şi eventual a victimei.

Investigarea infracţiunii de omor – se particularizează faţă de cercetarea altor categorii de infracţiuni, prin problematica sa specifică, concentrată în câteva direcţii principale: stabilirea cauzei şi naturii morţii, a circumstanţelor de timp şi de mod în care a fost săvârşită fapta, descoperirea mijloacelor sau instrumentelor folosite la suprimarea vieţii victimei, identificarea autorului, a eventualilor participanţi la comiterea omorului, precizarea scopului sau a mobilului infracţiunii.

Actualitatea temei în această perioadă de tranziţie, prin care trece actualmente Republica Moldova, spre crearea unei societăţi democratice, cunoaşterea unor instrumente juridice de protecţie a vieţii omului, constituie nu numai o simplă necesitate opţională ci şi o cerinţă indispensabile, chiar vitală.

Originalitatea este dată atât de sistematizarea logică a materiei şi gradului său comparativ cât şi de abordarea reglementărilor legale privind omorul atât pe plan penal cît şi criminalistic. Lucrarea de faţă are drept scop investigarea problemei cercetării infracţiunii de omor, prin generalizarea teoriei şi practicei, cu referire la o gamă largă de aspecte care se referă la noţiunea de omor şi caracteristica criminalistică a omorului, un loc aparte fiind dedicat acţiunilor procesuale efectuate la etapa iniţială de cercetare a locului faptei, precum şi percheziţiei, prezentării spre recunoaştere şi fixarea rezultatelor în cazul cercetării infracţiunii de omor.

Pentru realizarea scopului menţionat mai sus au fost elaborate următoarelor obiective:

- Studierea noţiunii de omor şi a clasificării infracţiunilor de omor;

- Analiza caracteristicii criminalistice a omorului;

- Cercetarea caracteristicilor de bază locului infracţiunii de omor;

- Specificarea particularităţilor de cercetare a locului infracţiunii de omor comise cu ajutorul armelor de foc şi armelor albe, precum şi infracţiunii de omor comise prin otrăvire şi asfixie;

- Stipularea procedeelor tactice de reţinere, interogare a infractorului în cazul infracţiunii de omor;

- Analiza acţiunilor procesuale la etapa ulterioară de cercetare a infracţiunii de omor.

Scopul şi sarcinile expuse au determinat următoarea structură a lucrării:

Structural lucrarea respectivă constă din: introducere, trei capitole, concluzie şi bibliografie. Primul capitol “Consideraţii generale privind infracţiunea de omor” tratează noţiunea de omor şi particularităţile clasificării lor, un loc aparte fiind dedicat caracteristica criminalistică a omorului

Cel de-al doilea capitol “Acţiuni procesuale efectuate la etapa iniţială de cercetare a locului faptei” îşi propune drept scop examinarea cercetarea locului infracţiunii de omor, fiind evidenţiate particularităţile cercetării locului infracţiunii de omor comise cu ajutorul armelor de foc, armelor albe, comise prin otrăvire şi asfixie. La fel fiind elucidate procedeele tactice la reţinerea, interogare a infractorului, precum şi expertiza medico-legală în cazul cercetării infracţiunii de omor.

Capitolul trei “Acţiunile procesuale la etapa ulterioară de cercetare a infracţiunii de omor ” conţine în sine analiza percheziţiei în cazul cercetării infracţiunii de omor, precum şi elucidarea importanţei fixării rezultatelor cercetării infracţiunii de omor.

Baza metodologică a lucrării o constituie aplicarea următoarelor metode: sintetică, analitică, comparativă, sistematică etc., la fel au fost utilizate o gamă largă de lucrări în domeniu dreptului. Am reprodus unele idei şi concepţii ale doctrinarilor contemporani precum sunt:

În fine am putea conchide că stabilirea criteriilor morţii are incidenţă asupra soluţionarea unei serii de probleme cu adânci implicaţii social-juridice, alături de cele propriu-zice penale, precum sunt constituirea elementelor constitutive ale infracţiunii, identificarea făptuitorului şi a celorlalţi participanţi la săvârşirea infracţiunii de omor şi aplicarea unei pedepse potrivite vinovăţiei lor.

Capitolul I

Consideraţii generale privind infracţiunea de omor

1.1 Noţiunea de omor şi clasificare lor

Omul reprezintă suprema creaţie a lumii, care, prin spiritul său neobosit, tinde continuu spre perfecţionare. Totodată, omul în exclusivitate, prin trăirea cu adevărat a tot ce este bun, frumos şi drept, se impune pe toate planurile, dă dovadă de personalitate, dominînd în acelaşi timp, impulsurile interioare.

Viaţa este un fenomen complex. Ca formă superioare de mişcare, ea are la bază procese biologice şi psihice care îşi subordonează procesele inferioare (chimice, fizice, mecanice). Dar mai presus de toate ea este un fenomen social, o valoare socială, adică acea relaţie socială care, reglementată din punct de vedere juridic, constituie dreptul absolut la viaţă al persoanei umane.

Fiind singura fiinţă înzestrată cu conştiinţă, omul este creatorul tuturor bunurilor materiale şi spirituale, care fiind transmise din generaţie în generaţie, asigură progresul continuu al societăţii. În acelaşi timp, spre deosebire de toate celelalte fiinţe, omul este acela care reuşeşte să-ţi domine pornirile primare şi să ridice la înălţimea unor principii fundamentale de viaţă tot ceea ce este bun şi drept.