Contractul Individual de Muncă

CAPITOLUL I

NOŢIUNEA, TRĂSĂTURILE, REGLEMENTAREA ŞI ELEMENTELE CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ.

Sectiunea 1 : Definiţii legale şi doctrinare ale Contractului Individual de Muncă.

Instituţiile dreptului muncii, mai mult, poate, decât oricare dintre instituţiile juridice, au cunoscut şi cunosc o profundă transformare în contextul noilor modificări legislative din domeniul dreptului muncii, impuse, pe de o parte, de transformările structurale intervenite în economia românească, iar, pe de altă parte, de necesitatea armonizării legislaţiei de acquis-ul comunitar.

Firesc că instituţia încetării contractului individual de muncă, în general, iar în cadrul acesteia, cea a încetării contractului de muncă din iniţiativa angajatorului, este supusă aceluiaşi proces de transformare.

Datorită acestui fapt, preocupările doctrinei s-au îndreptat spre abordarea

comprehensivă a acestei instituţii, încercând să învedereze fundamentele socio-juridice ale reglementărilor în domeniu.

În acest context, s-a relevant faptul că modificările de ordin legislativ au urmat cursul firesc al transformărilor din baza materială şi din concepţia filozofico-juridică privind instituţia dreptului muncii.

Astfel, Constituţia României din anul 1991 şi cea revizuită din anul 2003, cât şi noua legislaţie din domeniul dreptului muncii au conceput în temeiul său filozofic conţinutul dreptului la muncă, statuând că acest drept nu poate fi îngrădit prin nici o normă imperativă. Corelativ se desprinde şi ideea imposibilităţii obiective a garantării integrale a acestui drept fundamental. Ca atare, neprevederea legislativă a unui drept subiectiv al persoanei de a ocupa un loc de muncă nu antrenează existenţa unei obligaţii a statului de a asigura locuri de muncă. De altfel, în condiţiile economiei descentralizate, o asemenea obligaţie juridică este imposibil de realizat. Actualitatea temei investigate rezidă şi în consecinţele ce le antrenează în plan socio-juridic prin litigiile ce le generează. Necesitatea diminuării consecinţelor negative, în acest domeniu, a determinat legiuitorul să reglementeze limitativ situaţiile în care angajatorul poate să dispună încetarea contractului individual de muncă. În acest sens a creat şi instituţia concedierilor individuale şi colective, instituţie necunoscută în legislaţia muncii anterioară.

Potrivit art.12 din Codul Muncii din anul 1950 contractul pe care îl avem în discuţie reprezintă înţelegerea scrisă, potrivit căreia o parte, angajatul se obligă a presta munca unei alte părţi, aceluia care angajază în schimbul unei remuneraţii.

La rândul său, art.64 din Codul Muncii din 1972 prevedea: “contractul individual de muncă se încheie în scris şi va cuprinde obligaţia persoanei încadrate în muncă de a-şi îndeplini sarcnile ce-i revin, cu respectarea ordinii şi disciplinei, a legilor, îndatorirea unităţii de asigura condiţii corespunzătoare pentru buna desfăşurare a activitaţii, de a o remunera în raport cu munca prestată şi de a-i acorda celelalte drepturi care i se cuvin, precum şi alte clauze stabilte de părţi”.

Art.10 din actualul Cod al Muncii prevede:

“Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică numită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoana fizică sau juridic, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu” .

Potrivit Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional, angajarea se face prin încheierea Contractului individual de muncă (art.69), în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte, prin grija celui care angajează [art.71 alin (4)].

În doctrina românească s-au dat mai multe definiţii contractului individual de munc; de exemplu acesta este:

- “Întelegerea încheiată în scris, între o persoană fizică pe de o parte şi, în general, o unitate pe de altă parte, prin care prima se obligă a presta munca prevazută în contract îndeplinind atribuţiile ce-i revin, cu respectarea disciplinei şi legalităţii in cadrul unităţii care, corelaiv se obligă sa-i asigure persoanei încadrate condiţii corespunzătoare pentru desfăşurarea activităţii, disciplină, protecţie şi securitate a muncii şi îl retribuie în raport cu munca prestată, potrivit legilor şi clauzelor contractului ”.