Drept român

1.Cutuma ca izvor al dreptului roman

In epoca veche cel mai important izvor al dreptului roman a fost cutuma sau obiceiul (este definita ca ecea regula de drept nescrisa care s-a aplicat intr-o perioada mare de timp, pe un anumit teritoriu si careia i s-a acordat semnificatia unei reguli de conduita cu caracter general apta de a produce caracter juridic).

Cutuma a constituit in perioada veche a dreptului roman principalul izvor de drept pana la mijlocul secolului V cand a avut loc prima incercare de codificare a dreptului roman cunoscuta sub denumirea de „ Legea celor XII Table (sau tabule)”.

Specific normelor cutumiare este latura normativa ,adica aptitudinea de a pescrie o anumita conduita membrilor unor colectivitati ca urmare a unei aplicabilitati indelungate si fregvente repetate.

Incepand cu seculul al III-lea dHr rolul cutumei sacade intrucat in cadrul imperiului au aparut norme juridice in forma scrisa.

O data cu aparitia elementulor de criza ale societatii antice cutuma revine in actualitate si pe primul plan.

In provincile imperiului roman totalitatea cutumelor formau asa numitul drept vulgar.

Prin cutuma se intelege ,regulile nescrise existente la baza dreptului roman , prin aplicarea continua indelungata , au capatat forta juridica.

Cutuma a cunoscut 4 moduri de manifestare:

--mores gentis obiceiurile grupurilor de familie

--mores civitas dreptul e viata si de moarte pe care il avea pater familias aspra membrilor familiei sale

--dreptil persoanelor cucerite

--dreptul vulgar adapatat particularitatilor locale

Mos maiores desemnau obiceiurile stramosilor, continuand traditia preluata in trecut. Este perioada in care nu exista o delimitare intre normele de drept(ius) si cele religioase (fas).

2.Legea ca izvor al dreptului roman

Legea ca izvor de drept ,a aparut pe terenul luptei dintre patricieni si plebei. Alaturi de cutuma si ,treptat,deasupra acestuia incepe sa se afirme ca izvor de drept legea(lex)

Primele legi scrise romane sunt date in secolul al - II – lea cea mai importanta fiind „Legea celor XII table” care au reprezentat o codificare a dretului romen si cuprinde norme juridice care reglementeaza obligatii si procedura de judecata.

I. Din punct de vedere al efectelor juridice distingem mai multe tipuri de legi:

a)--Legi private reglementau raporturile dintre particulari, dintre persoaenle fizice care in vederea satisfacerii unor interese incheiau diferite operatiuni juridice

b)--Legi piblice reglementau mudul de organizare al statului roman alcatuinde un sistema de norme distincte cea ce in dreptul modern – dreptul administrativ - .

II. Din punct de vedere al organului sau autoritatii care adopta legea respectiva distingem:

a)--Legi rogatae prima categorie de legi publice care ereau votate de catatani in adunari populare in baza unei proceduri strict administrativ reglementate. Cele mai importante adunari populare ereau „Comitiile curiate”

b)--Legile datae ereau legi emise de un magistrat in baza unei delegatii venite din baza poporului , senatului sau a imparatului.

III. In dreptul roman legea cuprindea trei parti:

a)--Prescreptio( numele magistratului erea pus pe legea care urma sa fie votata de adunarile populare,se punea numele adunarii care a votat legea , data si numele magistratului.

b)--Rogatio (continea textul legii)

c)--Sanctio (contituia consecintele ce decurg din incalcarea legii)