Dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos

Cuprins proiect Cum descarc?

CAPITOLUL I - Notiuni introductive 5
Sectiunea I - Reglementarea juridica a dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos 7
Sectiunea II - Delimitarea dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos fata de alte ramuri de drept ..8
Sectiunea III- Notiuni actuale a temei ,,dreptul omului la un mediu sanatos" 10
Concluzie ...12
Bibliografie ...12

Extras din proiect Cum descarc?

CAPITOLUL I - Notiuni introductive
Dreptul nostru la un mediu sanatos este un drept fundamental. 
,,Omul poate stapani natura cat timp tine seama de legile ei." -  Grigore Antipa
La prima Conferinta ONU privind mediul, tinuta la Stockholm in anul 1972, s-a pus problema unui drept fundamental la libertate, egalitate si conditii de viata satisfacatoare intr-un mediu a carui calitate ii permite omului sa traiasca in mod demn si in prosperitate. Cu toate ca aceasta Conferinta nu realiza nici macar circumscrierea notiunii si nici recunoasterea internationala propriu-zisa a dreptului la un mediu sanatos, ea a constituit totusi un pas foarte important in consacrarea ulterioara a unui astfel de drept.
Denumirea de dreptul ,,la un mediu inconjurator sanatos" din primul alineat al art. 35 din Constitutie are la baza argumentul conform caruia acest drept reprezinta premisa realizarii altor drepturi fundamentale (cum ar fi: dreptul la viata, la sanatate, la integritate fizica si morala, la proprietate etc).Asadar, prin dreptul la mediu ,,sanatos si echilibrat ecologic" se are in vedere necesitatea intretinerii unui mediu care sa permita nu doar aparitia si dezvoltarea vietii, ci si mentinerea la standarde optime a calitatii acesteia.
De subliniat in alineatul al treilea al aceluiasi articol este natura dubla a participarii cetatenilor, ca subiecte de drept, in acest raport om -  mediu. Insasi forta statala reglementeaza acest domeniu intrucat dreptul fiecarui om de a trai intr-un mediu sanatos il obliga ca in acelasi timp sa devina un subiect activ in cadrul raportului de drept pe care il intretine mediul, deci si cu statul, fapt ce impune asumarea responsabilitatii ce revine odata cu statutul de cetatean.
Este firesc ca orice persoana sa poata pretinde sa traiasca intr-un mediu sanatos, nepoluat. Lupta pentru prevenirea poluarii si inlaturarea consecintelor acesteia trebuie sa fie o indatorire a tuturor locuitorilor unei tari, cum este si dreptul la un mediu sanatos, exprimat in caracterul sau universal.
Este drept subiectiv, insemnand ca detinerea acestui drept de catre o persoana ii confera acesteia posibilitatea, recunoscuta prin lege, de a pretinde unui tert sa aiba o anumita conduita. Astfel, orice cetatean al unui stat ce are in cadrul sistemului sau de drept reglementari in ceea ce priveste mediul, isi poate revendica acest drept, poate semnala orice incalcare a legii si poate cere despagubiri tertului ce se face vinovat de nerespectarea prevederilor legale.
Dreptul mediului este drept pozitiv. In sarcina statului roman, au fost stabilite atat obligatii cu caracter constitutional (art. 35 din Constitutia Romaniei), cat si obligatii cuprinse in legi (Legea nr. 137\1995).
O alta trasatura este aceea de preponderent preventiv ce are la baza necesitatea aplicarii masurilor de preventie impotriva alterarii calitatii mediului si are in vedere, de asemenea, interesul asigurarii protectiei mediului atat in prezent, cat si pentru generatiile viitoare. Asadar, mediul inconjurator poate fi protejat in primul rand prin intermediul masurilor preventive.
Deci, se poate vorbi si de un caracter temporal, deoarece aplicarea normelor specifice dreptului mediului tine cont de contextul social si de evolutia umanitatii, insa nu poate fi anulata de nici unul dintre acesti factori.
In alta ordine de idei, dreptul la un mediu sanatos poate fi privit atat intr-o dimensiune individuala, cat si intr-una colectiva. Dimensiunea individuala a dreptului la un mediu sanatos implica dreptul fiecarei persoane la prevenirea poluarii, incetarea activitatii care are drept efect o poluare nociva si refacerea mediului poluat, precum si repararea pagubei suferite de pe urma poluarii mediului. Dimensiunea colectiva a dreptului la un mediu sanatos implica obligatia statelor de a garanta exercitarea acestui drept si de a coopera in vederea prevenirii poluarii si protejarii mediului la nivel regional si international.
In literatura de specialitate, aceasta noua ramura a dreptului cunoaste denumiri diferite: dreptul protectiei naturii si a mediului, dreptul mediului si conservarii, drept ambiental, drept ecologic, dreptul mediului (inconjurator) etc. (,,droit de la protection de la nature et de l'environnement", ,,droit de l'environnement", in limba franceza, ,,derecho ambiental", in limba spaniola, ,,environmental law", ,,environmental law" in limba engleza s.a.). Initial, atunci cand insesi conceptele de natura si ecologie nu erau pe deplin conturate, s-a folosit in general denumirea de ,,dreptul protectiei naturii si a mediului", iar ulterior, prin generalizarea notiunii de mediu, si dreptul s-a raportat, si in ce priveste denumirea, mai ales la acest concept. Din aceasta perspectiva, consideram ca mai adecvata specificului si obiectivelor definitorii ale acestei noi ramuri denumirea de dreptul mediului. Intr-adevar, in conditiile contemporane, dreptul trebuie sa reglementeze toate aspectele mediului: gestionarea resurselor naturale, protectia mediului, prevenirea si combaterea poluarii, repararea daunelor ecologice, raspunderea pentru nerespectarea normelor legale in materie etc. El depaseste astfel perspectiva ecologica (interactiunea dintre om si natura), dar si simpla protectie, asa ca cea mai adecvata denumire, capabila sa surprinda complexitatea si dinamica noului domeniu al reglementarii juridice, ni se pare a fi cea de dreptul mediului.
Pe baza unor asemenea consideratii privind necesitatea, rolul si dimensiunile acestei noi ramuri de drept putem formula si o definitie a dreptului mediului .
Astfel, dreptul mediului reprezinta, in abstract, ansamblul reglementarilor juridice si institutiilor stabilite in vederea protectiei, conservarii si ameliorarii mediului, conform obiectivelor de dezvoltare durabila. Rezulta de aici o definitie circumstantiata prin doua elemente fundamentale: un obiectiv direct si imediat (protectia, conservarea si ameliorarea mediului) si altul indirect si pe termen lung (dezvoltarea durabila).
In privinta primului aspect, semnificatiile termenilor fundamentali sunt urmatoarele: 
- protectia mediului (prin utilizarea rationala a resurselor naturale, prevenirea si combaterea poluarii si a efectelor daunatoare ale fenomenelor naturale); 
- conservarea mediului (mentinerea si reproducerea calitatii factorilor naturali prin instituirea unor masuri speciale de ocrotire si conservare);
- ameliorarea (prin ameliorarea calitatii factorilor naturali, dezvoltarea valorilor naturale, asigurarea unor conditii de viata tot mai bune generatiilor actuale si viitoare). 
Obiectivul dezvoltarii durabile urmareste integrarea si armonizarea problemelor mediului in si cu procesul general al unui tip de dezvoltare care sa raspunda nevoilor prezentului, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a si le satisface pe ale lor. Ca urmare a caracterului sau ,,orizontal" si totodata globalizant, dreptul mediului are tendinta de a patrunde practic in toate sectoarele dreptului, intr-o proportie mai mare ori mai mica. In contextul acestui ,,imperialism", el le influenteaza prin ,,ecologizare" si sufera, la randul sau, amprenta acestora. 
Din perspectiva diferitelor ,,paliere" de edictare si aplicare a reglementarilor juridice, dreptul mediului apare sub trei ipostaze principale: 
- dreptul national (romanesc) al mediului, format din totalitatea reglementarilor juridice interne ale statelor, vizand protectia, conservarea si ameliorarea mediului. In cazul nostru, obiectivul il reprezinta dreptul romanesc al mediului, cu propria sa istorie, dimensiunile specifice si perspectivele de dezvoltare, in context regional si universal; 
- dreptul comunitar al mediului cuprinde dreptul comunitar originar si dreptul derivat (regulamentele si directivele, explicitate si precizate in semnificatiile lor prin politicile, programele, recomandarile si alte documente adoptate in cadrul Uniunii Europene),
- dreptul international al mediului, constituit din tratatele, cutuma si celelalte izvoare specifice de drept international public referitoare la aceasta materie, care cunoaste importante variante regionale si avand ca obiect protejarea biosferei contra deteriorarilor majore si dezechilibrelor care ar putea sa-i perturbe functionarea normala.
In alta perspectiva, toate aceste trei ,,drepturi ale mediului" apartin unor ordini juridice diferite, dar constituie un ansamblu ale carui elemente se afla intr-o stare de interdependenta. ,,Baza" o reprezinta dreptul national, urmat, in cazul tarilor membre ale Uniunii Europene, de dreptul comunitar si continuand cu dreptul international al mediului. Toate aceste norme se manifesta sub o forma sau alta la nivelul reglementarilor nationale. Tratatele internationale ratificate conform legii apartin, potrivit Constitutiei Romaniei, dreptului intern, iar ca urmare a aderarii la UE, prevederile tratatelor constitutive ale Comunitatilor Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.

Fisiere în arhivă (1):

 Dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos.docx

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Bibliografie

legalup.ro/dreptul-la-un-mediu-sanatos/
rsdr.ro/Art-2-3-2009.pdf
Mircea-Dutu-Dreptul-Mediului