Dreptul la Apărare în Procesul Penal

1.ASIGURAREA DREPTULUI LA APARARE IN PROCESUL PENAL-DREPT PREVAZUT “DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI”

Drepturile omului reprezinta principalele conditii care permit fiecarei

persoane sa-si dezvolte si sa-si foloseasca cât mai eficient calitatile fizice,intelectuale , morale, socio- afective si spirituale.Ele decurg din aspiratia tot mai mare a omenirii la o viata in care demnitatea si valoarea fiecaruia este respectata si protejata.

Cele mai importante documente in materie au aparut in perioada postbelica, ca expresie a vointei internationale de aparare a drepturilor omului:

- “Declaratia Universala a Drepturilor Omului”(ONU-10 decembrie 1966)

- “Pactul International cu privire la drepturile civile si politice”

- “Carta internationala a drepturilor omului”

- “Conventia Europeana privind protectia si apararea drepturilor fundamentale ale omului”(4 noiembrie 1950) cu protocolul aditional din 20 martie 1952.

- “Pactul international privind drepturile cetatenesti si politice(19 decembrie 1966)

- “Documentele finale ale Conferintei de la Helsinki”(1 august 1975)

Prin crearea Organizatiei Natiunilor Unite s-a deschis o era noua in ceea ce priveste relatiile internationale intre state, cooperarea intre acestea, elaborarea instrumentelor juridice in domeniul drepturilor omului.

Carta ONU, adoptata la Conferinta de la San Francisco si care a intrat in vigoare la 24 octombrie 1945, proclama necesitatea promovarii drepturilor omului printre obiectivele principale ale cooperarii internationale, consacrând totodata principiile care stau la baza acesteia. Acest document stipula ca scopuri fundamentale ale ONU: mentinerea pacii si securitatii internationale cu caracter economic, social, cultural si umanitar, in promovarea si în incurajarea respectarii drepturilor omului si libertatiilor

fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex , religie sau limba.

Pe aceasta baza s-a elaborat Declaratia Universala a Omului,document care a avut insemnatate exceptionala pentru elaborarea si dezvoltarea conceptului drepturilor omului pe plan intern si international.

Proclamata, printr-o rezolutie a Adunarii Generale a ONU, la 10 decembrie 1948, “ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile” in ceea ce priveste drepturile omului,ea marcheaza inceputul unei noi etape, fiind primul document international de ansamblu si cu vocatie de universalitate in acest domeniu.

Acest document porneste de la necesitatea recunoasterii unui standard minim al drepturilor omului, care sa fie respectat pe plan universal, si a stabilirii unei conceptii comune despre drepturile si libertatile omului chiar in preambulul Declaratiei.

Declaratia cuprinde numeroase drepturi civile, politice, economice, sociale si culturale, printre care si dreptul la aparare:

-“Nimeni nu poate fi arestat, detinut sau exilat în mod arbitrar”(art.9)

-“Orice persoana are dreptul, in deplina egalitate, sa fie ascultata in mod echitabil si public de un tribunal independent si impartial, care va hotâri fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva ei”(art.10)

-“Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pana când vinovatia va fi dovedita in mod egal in cursul unui proces public in cadrul caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale”(art. 11 alin. 1)