Falsuri în Înscrisuri

I. Aspecte generale

Sub denumirea de „falsuri în înscrisuri”, legea incriminează faptele de alterare a adevărului cu privire la înscrisuri. Din această subgrupă fac parte următoarele infracţiuni: falsul material în înscrisuri oficiale, falsul întelectual, falsuri în înscrisuri sub semnatură privată, uzul de fals, falsul în declaraţii, falsul privind identitatea şi falsul prin folosirea emblemei Crucii Roşii.

1. Obiectul juridic comun

Constă în relaţiile sociale referitoare la încrederea publică în înscrisurile producătoare de consecinţe juridice, în autenticitatea sau veridicitatea acestor înscrisuri, în adevărul pe care trebuie să-l exprime.

2. Obiectul material

Constă în înscrisul asupra căruia se exercită în mod nemijlocit activitatea incriminată. De exemplu, obiectul material poate consta în înscrisul alterat, când fapta incriminată constă în alterarea acestuia.

Obiectul material constă în materialul pe care se înscrie atunci când falsul se realizează prin contrafacere, înscrisul contrafăcut constituind produsul infracţiunii. Prin „înscris" se înţelege, în cazul infracţiunilor pe care le examinăm, actul alcătuit din forma scrisă. Înscrisul poate fi oficial sau sub semnătură privată. În ambele cazuri, este necesar ca înscrisul să aibă valoare probatorie, de natură să produ¬că consecinţe juridice, adică trebuie să aibă aptitudinea de a da naştere, de a modifica sau stinge un drept sau o obligaţie ori de a genera alte consecinţe juridice.

Nu este necesar ca înscrisul să fie destinat a servi ca probă, adică să fi fost anume întocmit ca instrument probator.

În literatura de specialitate se admite, în general, că obiectul material al infracţiunii de fals în înscrisuri poate consta şi într-un înscris care, fără să fi fost întocmit într-un scop probator, este apt să servească drept probă. De asemenea, nu interesează dacă înscrisul face dovada până la proba contrarie sau până la înscrierea în fals. În sfârşit, nu se cere ca înscrisul să facă dovada deplină despre faptul pe care este chemat să-l probeze. Dacă înscrisul este lipsit de orice valoare probatorie, el nu poate consti¬tui obiectul material al unei infracţiuni de fals, deoarece un asemenea înscris nu are aptitudinea de a produce consecinţe juridice.

3. Subiect activ

Poate fi, de regulă, orice persoană. Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu, în cazul infracţiunilor de fals intelectual (art. 289 C. pen.) şi fals material în înscrisuri oficiale, în forma agravată [art. 288 alin. (2) C. pen.]. Participaţia penală este posibilă sub toate formele.

4. Latura obiectivă

Elementul material al laturii obiective se realizează, în cazul tuturor infracţiunilor analizate, în modalitate comisivă. Acţiunea incriminata poate consta în :

- falsificarea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, prin contrafacere

sau alterare, la falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.) şi falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C. pen.);

- denaturarea conţinutului unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, la falsul intelectual (art. 289 C. pen.);

- folosirea unui înscris falsificat, înscris oficial sau sub semnătură privată, la uzul de fals (art. 291 C. pen.);

- folosirea fără drept a emblemei sau denumirii de Crucea Roşie, la falsul prin folosirea emblemei Crucii Roşii (art. 294 C. pen.);

- declararea necorespunzătoare adevărului, la falsul în declaraţii (art. 292 C. pen.);

- prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, la falsul privind identitatea (art. 293 C. pen.).

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică în autenticitatea sau veridicitatea înscrisurilor care au aptitudinea de a produce consecinţe juridice. În cazul infracţiunii de fals prin folosirea emblemei Crucii Roşii, urmarea imediată constă într-o pagubă materială.

Raportul de cauzalitate dintre fapta săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă rezultă din săvârşirea faptei. La infracţiunea de fals prin folosirea emblemei Crucii Roşii, raportul de cauzalitate trebuie stabilit în fiecare caz concret.

5. Latura subiectivă

Presupune vinovăţia făptuitorului sub forma intenţiei, care poate fi directă sau indirectă. La infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C. pen.); uz de fals (art. 291 C. pen.); fals în declaraţii (art. 292C. pen.) şi fals privind identitatea (art. 293 C. pen.), intenţia făptuitorului nu poate fi decât directă, deoarece latura subiectivă include şi cerinţa unui anumit scop.