Fondurile Structurale și de Coeziune ale Uniunii Europene

Cuprins proiect Cum descarc?

CAPITOLUL I. POLITICA DE DEZVOLTARE A UNIUNII EUROPENE
1.1. Contextul politic şi economic 6
1.2. Scurt istoric al cadrului legislativ 7
1.3. Cadrul instituţional de implimentare a politicii regionale 11
1.4. Obiectivele politicii de dezvoltare şi perspectivele acestora 15
1.5. Necesitatea existenţei unei politici de dezvoltare regională pentru U.E 17
CAPITOLUL II. INSTRUMENTE STRUCTURALE ŞI COMPLEMENTARE
2.1. Reglementarile privind fondurile de structurale 20
2.2. Obiectivele prioritare pentru 2007-2013 21
2.3. Principiile de programare ale Fondurilor Structurale şi de Coeziune 23
2.4. Fondurile structurale 25
2.5. Fondul de Coeziune 29
2.6. Acţiuni complementare 30
CAPITOLUL III. PROGRAMELE OPERAŢIONALE
3.1 Programul Operaţional de Transport 33
3.2 Programul Operaţional de Mediu 35
3.3 Programul Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice 39
3.4 Programul Operaţional Regional 41
3.5 Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane 43
3.6 Programul Operaţional pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative 44
3.7 Programul Operaţional pentru Asistenţă Tehnică 47
CAPITOLUL IV. FONDURILE U. E. ÎN ROMÂNIA
4.1. Mecanismele derulării programelor de pre - aderare a României 51
4.2. Mecanismele derulării programelor de post - aderare a României 57
4.3. Planul Naţional de Dezvoltare 59
4.4. Corelaţia dintre Planul Naţional de Dezvoltare şi fondurile U. E 61
CAPITOLUL V. PUNCTELE CHEIE PENTRU ACCESAREA FONDURILOR U. E. 
5.1 Beneficiarul şi proiectul eligibil 66
5.2 Cofinanţare necesară pentru un proiect cu fonduri structurale 66
5.3 Documentaţie şi paşi necesari în obţinerea finanţării 67
5.4 Formalităţile întocmirii proiectului „Şcoala pentru toţi” 68
CONCLUZII 71
BIBLIOGRAFIE 72


Extras din proiect Cum descarc?

1.1. Contextul politic şi ecomonic
Politica de dezvoltare regională constituie un instrument important în cristalizarea identităţii europene. De aceea, problema atenuării dezechilibrelor regionale şi, în general, a susţinerii proceselor de dezvoltare regională reapare în Europa, în ultimul timp, ca o preocupare majoră atât în studiile de specialitate, cât şi în analizele destinate fundamentării măsurilor de politică economică şi socială. Explicaţiile interesului crescând pentru astfel de preocupări constă în menţinerea - uneori chiar agravarea - unor dezechilibre apărute în perioadele anterioare, sau o percepţie nouă asupra acestora în actualul context economic, social şi politic, în Europa Centrală şi de Est, interesul actual pentru problemele regionale este determinat de necesitatea abordării şi rezolvării în cadrul politicilor economice naţionale a dificultăţilor generate de procesele de restructurare şi reformă, în cazul ţărilor dezvoltate din vestul continentului, preocupările în domeniul politicilor regionale s-au intensificat ca urmare a problemelor apărute în legătură cu procesele implicate de integrarea economică şi politică.
Politica de dezvoltare regională a Uniunii Europene îşi are originea în diferenţele de nivel ale veniturilor existente între zone geografice distincte. Cele mai prospere zece regiuni ale UE sunt de trei ori mai bogate şi investesc de trei ori mai mult în unităţile lor de producţie decât cele mai sărace zece regiuni. Această problemă s-a accentuat cu fiecare lărgire a Uniunii. Din 1988, aproape o treime din bugetul comunitar este dedicat sprijinirii zonelor mai puţin avantajate, iar această proporţie tinde să crească. 
Se cere făcută observaţia că sintagma "politică de dezvoltare regională" desemnează un set de măsuri cu caracter unitar din punctul de vedere al adresării - în speţă, către zone distincte din punct de vedere geografic, fără referire aşadar la apartenenţa de o anume ţară sau grup de ţări. O asemenea perspectivă globală trebuie corelată cu incidenţele asupra capacităţii concrete de a influenţa mersul lucrurilor şi, totodată, cu interesele reale în dezvoltarea regională. Formularea elementelor concrete de politică economică ţine cont, prin urmare, de prezenţa unor obiective şi principii adecvate caracterului regional al primitorului de sprijin financiar, în contextul globalizării abordării din punctul de vedere al donatorului. Dacă avem în vedere aceste aspecte, în cadrul acestui segment al politicii comunitare intră mai multe componente: ajutorul acordat ţărilor în curs de dezvoltare, sprijinul pentru dezvoltarea unor regiuni din ţările membre 
şi asistenţa acordată ţărilor candidate.
Pentru a se ajunge în Uniune la o creştere economică de perspectivă în urma unei revigorări a acesteia, este necesară extinderea investiţiilor în capital material şi uman, o sporire a inovaţiei şi o utilizare mai amplă a tehnologiei informaţiei şi comunicării, pentru a genera productivitate şi ocupare. Acestea nu trebuie însă să se limiteze numai la regiunile centrale ale Uniunii, unde productivitatea şi ocuparea se situează la cotele cele mai înalte şi unde forţa inovativă este cea mai evoluată, ci pretutindeni în Uniune. 
Cercetarea economiei UE în ansamblul ei este foarte relevantă, dar nu trebuie să fie indusă în eroare întrucât între diversele ţări şi regiuni există în trecut ca şi în prezent disparităţi accentuate raportate la output, productivitate şi ocupare. Cauza acestor disparităţi o constituie deficitele structurale care vizează factorii cheie ai competitivităţii, dotarea insuficientă cu capital material şi uman (infrastructură şi calificare profesională), lipsa inovaţiei şi promovarea eficientă a întreprinderilor precum şi capital redus în ce priveşte mediul (un mediu natural şi/sau urban permanent viciat). 
Ţările şi regiunile sunt dependente de sprijin atunci când este vorba despre depăşirea lipsurilor structurale şi crearea unor avantaje comparative, în vederea abilitării acestora spre concurenţă atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă . În acelaşi timp este necesară asigurarea accesului oamenilor la învăţământul general şi formarea profesională pentru ca – indiferent unde trăiesc – aceştia să-şi poată extinde competenţele. În urmă cu aproximativ 15 ani când s-a introdus piaţa internă s-a consolidat politica de coeziune a Uniunii pentru a putea veni în acelaşi timp în întâmpinarea necesităţilor existente. Un astfel de sprijin este astăzi chiar şi mai important, având în vedere amploarea disparităţilor şi extinderea Uniunii.
1.2. Scurt istoric al cadrului legislativ
1.2.1. Evoluţia politicii regionale europene
În anul 1957, ţările semnatare ale Tratatului de la Roma se referă în preambulul acestuia la necesitatea de „a consolida unitatea economiilor lor şi de a asigura dezvoltarea lor armonioasă prin reducerea diferenţelor existente între diversele regiuni şi a decalajelor cu care se confruntă regiunile mai puţin favorizate”.
În anul 1958 se constituie două Fonduri sectoriale: Fondul Social European (FSE) şi Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA).
A fost nevoie de 18 ani ca politica de coeziune economică şi socială să avanseze pe agenda politică a CE, datorită primei extinderi care includea state membre (Marea Britanie şi Irlanda) cu probleme considerabile de dezvoltare economică şi socială, cuplate cu o încetinire a dezvoltării economice datorate crizei petroliere din anii '70.


Fisiere în arhivă (1):

  • Fondurile Structurale si de Coeziune ale Uniunii Europene.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Banii înapoi garantat!

Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.


Descarcă acest proiect cu doar 6€

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.

1. Numele și adresa de email:

ex. Andrei, Oana
ex. Popescu, Ionescu

* Pe adresa de email specificată vei primi link-ul de descărcare. Asigură-te că adresa este corectă și că poate primi email-uri.

2. Alege modalitatea de plată preferată:



* La pretul afișat se adaugă 19% TVA.


Hopa sus!