Încetarea contractului individual de muncă

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII DESPRE ÎNCETAREA CONTRACTULUI

INDIVIDUAL DE MUNCĂ

1.1. Legalitatea încetării contractului individual de muncă

Expresia cea mai elocventă a stabilităţii în muncă, garanţie a apărării intereselor salariaţilor, o constituie, fără îndoială, reglementarea prin lege a condiţiilor în care poate avea loc încetarea raporturilor juridice de muncă .

Principiile fundamentale ale regimului legal al încetării contractului individual de muncă rezidă în libertatea muncii, stabilitatea în muncă şi caracterul imperativ al reglementărilor în materie, dat fiind ca încadrarea în muncă a persoanelor a persoanelor şi caracterul continuu al raporturilor individuale de muncă sunt cerinţe de prim ordin legate de buna funcţionare a pieţii muncii, este imperios necesar ca încetarea contractului de muncă să aibă loc în cazurile limitativ prevăzute de lege, fiind totodată respectate condiţiile legale referitoare la procedura ce se aplică în aceste situaţii. De aceea actele unilaterale ale părţilor sau acordurile de voinţa ale acestora neconforme cu dispoziţiile legale prin care se dispun încetarea contractului individual de muncă sunt lipsite de eficienţă juridică.

Sunt cazuri în care raportul juridic de muncă nu mai poate continua din motive independente de voinţa celor două părţi ale sale (angajator-salariat). În acelaşi timp contractul individual de muncă este un act juridic bilateral, iar principiul libertăţii de voinţa trebuie să se manifeste nu numai la încheierea, ci şi la încetarea sa. Încetarea contractului individual de muncă este dominată de principiul legalităţii; modurile şi cazurile în care poate interveni, motivele, condiţiile, procedura, efectele şi controlul încetării acestui contract, precum şi răspunderile părţilor sunt reglementate pe larg în lege. Prin reglementarea acestei încetări nu se poate considera că dreptul la muncă este îngrădit, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale sau ale Codului muncii (art.3 alin.1). Sunt cazuri în care raportul juridic de muncă nu mai poate continua din motive independente de voinţa celor două părţi ale sale (angajator şi salariat).

În acelaşi timp, contractul individual de muncă este un act juridic bilateral, iar principiul libertăţii de voinţă trebuie să se manifeste nu numai la încheierea, ci şi la încetarea sa.

1.2. Reglementarea contractului individual de muncă

Codul muncii actual, la art. 10 , defineşte „Contractul individual de muncă este contractul în termenul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu”.

Pentru a exista un contract individual de muncă trebuie să existe şi prestarea unei activităţi în cursul unei perioade de timp, într-un număr de ore pe zi, conform programului de lucru stabilit de angajator şi în conformitate cu normele legale. Nu poate fi vorba decât de o muncă ori o activitate licită sau morală (Art. 15, Codul muncii).

Munca poate fi: intelectuală (precum în cazul medicilor, inginerilor, profesorilor etc.), fizică (în situaţia muncitorilor) şi artistică (în cazul actorilor, artiştilor plastici, compozitorilor etc.). Prestarea muncii nu este suficientă pentru identificarea unui contract individual de munc㸠deoarece şi cei care exercită profesii liberale (avocaţii, farmaciştii, executorii judecătoreşti etc.) lucrează în beneficiul altor persoane .

Pornind de la definiţia dată contractului individual de muncă se pot sublinia următoarele trăsături caracteristice ale acestuia:

- contractul individual de muncă este sinalagmatic, întrucât dă naştere la drepturi şi obligaţii reciproce între părţi;

- contractul individual de muncă este consensual, pentru că se încheie prin simplul acord de voinţă între părţi;

- contractul individual de muncă este oneros, deoarece părţile realizează reciproc o contraprestaţie în schimbul aceleia pe care s-a obligat să o efectueze în favoarea celuilalt;

- contractul individual de muncă este intuitu personae, căci atât salariatul cât şi angajatorul trebuie să întrunească anumite calităţi, eroarea asupra persoanei constituind un viciu de consimţământ care duce la anularea contractului;

- contractul individual de muncă este cu executare succesivă, ceea ce înseamnă că executarea lui se realizează în timp;

- contractul individual de muncă este un contract numit, deoarece este reglementat amănunţit prin normele dreptului muncii.