Infracțiunea de denunțare calomnioasă

Capitolul I

INFRACTIUNILE CARE IMPIEDICA INFAPTUIREA JUSTITIEI

I. Notiunea de justitie ca valoare sociala ocrotita prin normele dreptului penal.

Justitia este o forma fundamentala de realizare a puterii de stat, constand in solutionarea pricinilor penale, civile si a altor pricini, prin aplicarea legii la cazurile concrete.1

Notiunea de justitie are o dubla acceptiune.

Prin justitie, intr-un sens restrans, se intelege rezultatul activitatii jurisdictionale si, ca atare, se realizeaza prin Curtea Suprema si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.2 Potrivit art.21 din Constitutia Romaniei, orice persoana se poate adresa justitiei, pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime si nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept. Pe baza acestui principiu constitutional, aflat in deplina concordanta cu prevederile Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, la care Romania a aderat, prin art.2 alin.1 din L.92 din 4 august 1992 pentru organizarea judiciara, s-a prevazut ca instantele judecatoresti infaptuiesc justitia in scopul apararii si realizarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, precum si a celorlalte drepturi si interese legitime deduse judecatii. In spiritul Constitutiei, justitia se infaptuieste in numele legii (art123).

In sens larg, in raport cu legea penala, notiunea de justitie cuprinde, pe langa activitatea propriu-zisa de solutionare a pricinilor de catre instanta de judecata, si alte activitati care isi aduc contributia la infaptuirea justitiei, activitati care preced judecata (activitatea de urmarire penala), precum si activitati ulterioare judecatii (activitati ce presupun punerea in executare a hotararilor judecatoresti si a masurilor judiciare). Alaturi de acestea, intra in notiunea larga de justitie si anumite activitati care se realizeaza in cadrul asa-numitelor jurisdictii speciale, activitati care reprezinta solutionarea unor pricini cu caracter juridic de catre alte organe decat cele judecatoresti, inclusiv activitatea care aduce la indeplinire hotararile acestor organe.3 In acest sens, sunt de mentionat activitatea comisiilor de arbitraj, precum si activitatile altor organisme de solutionare a unor litigii, care pot functiona chiar in cadrul unor institutii (de exemplu, consiliile de disciplina). Evident ca deciziile acestor organisme si regulile de procedura dupa care ele isi desfasoara activitatea nu produc efecte si nu sunt obligatorii decat in raport cu cei care, potrivit statutului lor special, se supun acestor jurisdictii.4

Astfel, notiunea de justitie in sens larg cuprinde, pe langa functia principala de jurisdictie, si functiile complementare de urmarire penala si de executare a hotararilor judecatoresti si a masurilor judiciare, precum si functiile jurisdictiilor speciale, toate acestea concurand la infaptuirea justitiei.

Realizarea justitiei este aparata penal atat in ce priveste infractiunile savarsite de persoane particulare, cat si impotriva abuzurilor savarsite de cei insarcinati cu infaptuirea justitiei.

Intrucat, in conditiile separatiei puterilor in stat, activitatea de infaptuire a justitiei are o insemnatate deosebita, este firesc ca legea penala sa o apere de orice atingere ce i s-ar putea aduce. Aceasta protectie este realizata prin incriminarile din Capitolul II al Titlului VI din partea speciala a Codului penal, capitol avand denumirea Infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei.

Desi, in principiu, justitia este unica, in functie de natura normelor juridice incalcate prin actul sau faptul dedus judecatii se poate vorbi de o justitie penala, o justitie civila, justitie administrativa, disciplinara etc., tinand seama si de normele procesuale dupa care se desfasoara activitatea aceasta si care difera in raport cu natura normelor juridice incalcate.