Infracțiuni contra libertății, integrității corporale, sănătății și a vieții private a persoanei

CAPITOLUL 1 Traficul de persoane adulte și copii

1.1 Regimul juridic al traficului de persoane reglementat de Legea nr. 678/2001

Traficul de fiinte umane a cunoscut o crestere constanta în ultimii ani, Fenomenul nu este unul episodic, implicând un numar mare de persoane, cunoscând profunde conotatii de ordin social si economic, demonstrând încalcarea profunda a drepturilor fundamentale ale omului si devenind o problema ce se agraveaza constant.

În acest context, se impune formularea unor politici coerente pentru prevenirea si combaterea traficului de fiinte umane, proces care întâmpina însa o serie de dificultati rezultate, în primul rând, din necunoasterea dimensiunilor reale ale fenomenului, datorata mobilitatii foarte mari, intensei circulatii peste frontiere a persoanelor si bunurilor, iar, în al doilea rând, din obscuritatea fenomenului, asigurata de mentinerea manifestarilor sale în contextul unor activitati aparent legale.

Traficul de persoane nu este un fenomen recent, existând rapoarte ale politiei din alte state, datate la sfârsitul secolului al XIX-lea, care indicau rapiri si vinderi de copii si fete din satele locuite de evreii din Tara Galilor si din alte tari ale Europei Centrale si de Est în bordelurile din toata lumea, în special în America de Sud. În America Latina si în Caraibe, în particular Argentina si Brazilia, date despre astfel de cazuri sunt înregistrate înainte de anii 1860.

România a devenit o ţară de tranzit şi de origine pentru trafic, datorită poziţiei sale între două arii (fosta Iugoslavie şi fosta Uniune Sovietică) care au fost confruntate cu fenomenul „triplei tranziţii”, ceea ce implică nu numai transformarea societăţii şi a statului într-o democraţie şi a economiei într-una de piaţă, ci şi consolidarea unui nou stat naţional. Această triplă tranziţie ce a avut loc în state confruntate cu război şi mişcări sociale a oferit posibilitatea dezvoltării crimei organizate, care include, printre altele, şi traficul de fiinţe umane.

Slăbiciunea noilor state-naţiuni formate la est şi sud-vest de România, le-a transformat în locuri sigure pentru reţelele crimei organizate. Traficul de fiinţe umane este direct legat de situaţia socioeconomică a ţărilor de origine şi de existenţa unei „pieţe” în ţările de destinaţie.Reprezintă o formă de sclavie, strâns-legată de alte segmente ale criminalităţii organizate (traficul de droguri, traficul de armament, spălarea de bani ş.a.), care a atins cote alarmante la nivel mondial.

Internationalizarea gruparilor criminale, profiturile mari obtinute în urma traficului de femei; astfel, Interpolul califica traficul ca fiind crima cu cea mai rapida ascensiune din lume, iar O.N.U. accentua ca traficul a devenit un business global cu o cifra de afaceri de 7 miliarde de dolari. Factorii informationali scazuti privind realitatile pietei muncii sau nivelul de trai în tarile de destinatie, posibilitatile reale de angajare în câmpul muncii peste hotare, consecintele muncii la negru determina aprecierea incorecta a sanselor reale de succes, favorizând traficul.

Potrivit unui studiu comandat de O.I.M. în România, s-au identificat o serie de factori care determina vulnerabilitatea la trafic a tinerelor, factori care se constituie în tot atâtea cauze care determina si preced aparitia traficului de fiinte umane, astfel:

- amplasarea geografica „avantajoasa”; România fiind tara de origine, de tranzit si de destinatie favorizeaza dezvoltarea traficului. De asemenea, comunitatea devine o cauza atunci când ne referim la localizarea geografica într-o regiune saraca (majoritatea victimelor traficului provin din Moldova si Muntenia) si rezidenta într-o aglomerare urbana (de exemplu, tinerele care locuiesc în marile orase sunt mai vulnerabile fata de trafic, în comparatie cu cele care locuiesc în comunitati mici,rurale);

- grupurile de apartenenta; tinerele care locuiesc într-un mediu institutionalizat sunt semnificativ mai vulnerabile la trafic decât cele care traiesc singure sau cu familia;

- abuzul si disfunctionalitatea familiala, lipsa de comunicare în familie si dezintegrarea sociala; astfel, experienta unui abuz, fie în familie, fie într-o institutie, creste substantial vulnerabilitatea fata de trafic; mediul familial abuziv este un factor generator de migratie si trafic, alimentând sentimentul esecului în relatiile personale si determinându-le pe tinere sa-si caute libertatea în alta parte; pe de alta parte, comunicarea redusa dintre parinti si tinere genereaza sentimentul de nonapartenenta la familie si mareste vulnerabilitatea fata de trafic; lipsa unui grup de prieteni accentueaza sentimentul dezintegrarii si faciliteaza desprinderea de familie si de comunitate;

- achizitiile si aspiratiile personale; dorinta de realizare personala si independenta financiara se afla într- un raport de directa proportionalitate cu riscul traficarii (proiectarea succesului în strainatate este o cauza dominanta în aparitia traficului);

În alta ordine de idei, cauzele traficului pot fi raportate la cele cele trei nivele de coexistenta: traficul în vederea exploatarii sexuale, a exploatarii fortei de munca si donarea de organe.

Traficul în scopul exploatarii sexuale ramâne cea mai mare si mai importanta forma a traficului, din simplul motiv ca va reprezenta întotdeauna cea mai importanta sursa de profit pentru traficanti.

În concluzie, se poate spune ca saracia, somajul, discriminarea pe piata muncii, violenta domestica si abuzul determina pentru femei si tinere, în general, nasterea unei dorinte de „evadare catre o lume mai buna,” astfel încât ofertele înselatoare ale traficantilor sunt acceptate cu usurinta