Instituția, protocolului. ceremonial și protocol în relațiile internaționale

Scurt istoric

Protocolul, care în zilele noastre este indispensabil din viaţa instituţilor statale şi a organizaţiilor private, reprezintă o modalitate de comunicare prin semne şi simboluri, printr-un limbaj comun înţeles de toată lumea. Conform dicţionarului explicativ al limbii române protocolul se referă la” totalitatea formelor şi practicilor de ceremonial care se aplică la festivităţi oficiale în relaţiile diplomatice.”Documentele istoriceşti arată că din timpurile vechi au existat norme ceremonilale care prin repetiţie deveneau norme tradiţionale. Instituţionalizarea protocolului s-a făcut odată ce a fost desemnat o persoană responsabilă cu buna desfaşurare a activităţilor ceremoniale si îndată ce aceste norme au fost consacrate în scris. În vechile civilizaţii egiptene şi chineze se pot găsi opere care dedică anumite părţi normelor ceremoniale. Gânditori greci, romani sau bizantini au acordat atenţie protocolului prin operele lor. Protocolul francez si cel european care se dezvoltă în timpurile moderne va fi model pentru dezvoltarea instituţiei protocolului în alte parţi ale lumii. În România numele lui Dimitrie Cantemir trebuie amintit pa lângă Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie în legătură cu dezvoltarea ceremonialului românesc. După perioada comunistă au fost repuse bazele normelor si uzanţelor protocolare specific ţărilor democratice aliniându-se la cele internaţionale.

Protocolul stabileşte ansamblul regulilor şi al normelor pentru manifestările oficiale, indicând şi uzanţele ce trebuiesc respectate şi în viaţa socială. După aria sa de aplicabilitate protocolul poate fi naţional sau internaţional. La rândul său protocolul naţional poate fi protocol de stat/instituţional şi protocol social. “Prin protocol instituţional se înţelege un ansamblu de norme şi dispoziţii legale în vigoare care, împreună cu uzanţele, cutumele şi tradiţiile popoarelor, guvernează realizarea acţiunilor oficiale.” În ceea ce urmează vom definii principalele concepte care trebuiesc luate în considerare în cadrul protocolului:

1.Ceremonialul: ”totalitatea regulilor , formelor şi a uzanţelor care se folosesc la anumite ceremonii”

2.Precăderea: prioritate conferită unei persoane (în cadrul unui eveniment la care participă mai mulţi oameni bazat pe rangul lui în ierarhia de stat, pe gradul şi/sau vechimea în funcţia pe care o deţine, pe vârstă.)

3.Eticheta: „reguli convenţionale de comportare (politicoasă), întrebuinţate în relaţiile dintre membrii unei societăţi”

4.Curtoazia: „politeţe (exagerată), amabilitate, complezenţă”

Ca şi în trecut şi în zilele noastre este absolut necesar cunoaşterea regulilor protocolare pentru o comunicare cât mai bună, pentru desfăşurarea cât mai bună a evenimentelor la nivel de state, la nivel de diferite instituţii sau în cercuri private. Aceste norme nu trebuiesc considerate formale şi riguroase ci ca si o modalitate de a exprima respectul reciproc.

Aspectele protocolare ale utilizării însemnelor de stat ale României şi ale sistemului naţional de decoraţii

Drapelul, stema si imnul sunt cele trei însemne naţionale ale unui stat.

Drapelul actual al României alcătuit din cele trei culori –roşu, galben şi albastru- are o istorie lungă şi se poate spune că aceste trei culori se regăseau pe drapelurile vechi ale dacilor. Se poate vorbi de asemenea de ” stegul cel mare a lui Tudor Vladimirescu din 1821” conţinând cele trei culori care devin juridic culori naţionale ale Principatelor Unite prin Constitutia din 1866.

Împrejurările şi modalităţile în care se arborează drapelul sunt reglementate prin Legea nr. 75 din 1994 şi H.G. nr. 1157/2001. Conform acestora:

a) Arborarea în mod permanent a drapelului României se face:

în edificiile autorităţilor şi instituţiilor publice, în birourile persoanelor din conducerea acestora, în sălile de protocol şi de festivităţi, la sediile partidelor politice şi ale sindicatelor, patronatelor, ale instituţiilor de învăţământ, ale instituţiilor de cultură, la punctele pentru trecerea frontierei, la aeroporturi, porturi, gări şi auto-gări, ca pavilion pentru navele de orice fel şi pe alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilion românesc, la sediile consiliilor judeţene, ale prefecturilor si ale primăriilor ( la intrarea principală deasupra acesteia, două drapele care vor încadra stema României; dacă unitatea administrativ-teritorială are stemă proprie aprobată în condiţiile legii, drapelele vor încadracele două steme), la sediul altor persoane

juridice, la domiciliul persoanelor fizice.

b) Arborarea drapelului României este obligatorie, pe perioada sărbătoririi unor evenimente

deosebite sau pe durata desfăşurării unor ceremonii, cum ar fi: Ziua Naţională; Ziua Drapelului Naţional; Ziua imnului Naţional al României; alte sărbători nationale; festivităţi şi ceremonii oficiale internaţionale, naţionale sau locale; cu ocazia vizitelor oficiale din partea reprezentanţilor politici pe traseul de deplasare; ceremonii militare; competiţii sportive; în timpul campaniilor electorale şi pe durata alegerilor, la sediul birourilor, comisiilor electorale şi al secţiilor de votare; cu ocazia altor evenimente deosebite.

c) Drapelul se arborează pe sediile misiunilor diplomatice şi consulare a statului român din străinătate, şi sub formă de fanion, pe mijloacele de transport ale şefilor de misiuni diplomatice şi oficii consulare române.

e) În zilele de doliu naţional, instituţiile publice şi persoanele juridice şi fizice, dacă au arborat drapelul României , au obligaţia să-l coboare în bernă sau să plaseze o panglică neagra dacă acest lucru nu este realizabil.

f) Cu ocazia manifestărilor internaţionale arborarea drapelului se face conform reglementărilor internaţionale.

g) Arborarea în Romănia a altor drapeluri se face numai cu ocazia unor vizite cu caracter oficial sau a unor reuniuni internationale numai împreuna cu drapelul României. ( în locuri publice stabilite de autorităţi).

h) În situaţia în care drapelul României se arboreaza împreuna cu alte drapeluri aşezarea va fi următoarea: se află în partea stângă privind din faţă dacă este arborat alături de un singur drapel străin; se aşeză în centru în cazul în care sunt arborate mai multe drapeluri străine având un numar impar şi în partea stîngă a drapelului cu care se află în centrul altor drapel care sunt în număr par.