Negocierea prețului în contractele de vânzare internațională

INTRODUCERE

În perspectiva integrării europene, ajustarea legislației României la standardele europene a devenit o necesitate imperioasă. Un domeniu de importanță primordială în acest sens îl reprezintă dreptul contractelor. Contractul constituie instrumentul care asigură libera concurență și care stimulează inițiativa privată, fiind acea formă juridică care organizează schimbul de valori în societate. De asemenea, contractul este un instrument important prin care se realizează schimbul internațional de bunuri, servicii și cunoștințe într-o lume pe cale de globalizare.

Pentru Europa a devenit evident că contractul este condiția fundamentală a constituirii pieții interne în Uniunea Europeană. Deși în mare parte legislația În Uniunea Europeană este armonizată, până în prezent dreptul contractelor prezintă diferențe între statele membre, creând obstacole pentru comercianții și consumatorii care doresc să desfășoare activități de comerț transfrontalier în cadrul pieței interne.

Obstacolele create de aceste diferențe au un efect disuasiv asupra comercianților în ceea ce privește desfășurarea activităților de comerț transfrontalier sau de extindere pe noi piețe ale statelor membre și limitează accesul consumatorilor la produsele oferite de comercianții stabiliți în alte state membre. Pentru a depăși aceste obstacole create de legislația în materie contractuală, părțile trebuie să aibă posibilitatea să convină asupra unui set unitar de norme în materie contractuală care să reglementeze raporturile lor contractuale, care să aibă un înțeles și o interpretare unitare în toate statele membre, respectiv o Legislație comună în materie de contracte. Aceasta trebuie să reprezinte o opțiune suplimentară care să sporească posibilitățile de alegere aflate la dispoziția părților și să se poată recurge la aceasta ori de câte ori este considerată, de comun acord, utilă pentru a facilita în mod real comerțul transfrontalier și a reduce costurile de tranzacționare și de oportunitate, precum și alte obstacole generate de legislația în materie contractuală în ceea ce privește comerțul transfrontalier.

CAPITOLUL I. NEGOCIEREA PREȚULUI

Subcapitolul I.I. Prețul

Element esențial al contractului, prețul reprezintă obiectul obligației importatorului și se concretizează într-o sumă de bani. Prețul trebuie să fie cert, în sensul că el trebuie să fie înscris în contract la încheierea acestuia, ca sumă globală sau pe unitate de produs (preț determinat) ori în contract trebuie să se indice criteriile și algoritmii pe baza cărora la o dată ulterioară încheierii contractului, prețul poate fi determinat cu exactitate (preț determinabil). Convenția de la Viena din 1980 prevede că prețul trebuie fixat sau contractul trebuie să conțină indicații care să permită determinarea prețului.

Element esențial al contractului, prețul reprezintă obiectul obligației importatorului și se concretizează într-o sumă de bani. Prețul trebuie să fie cert, în sensul că el trebuie să fie înscris în contract la încheierea acestuia, ca sumă globală sau pe unitate de produs (preț determinat) ori în contract trebuie să se indice criteriile și algoritmii pe baza cărora la o dată ulterioară încheierii contractului, prețul poate fi determinat cu exactitate (preț determinabil). Convenția de la Viena din 1980 prevede că prețul trebuie fixat sau contractul trebuie să conțină indicații care să permită determinarea prețului.

Subcapitolul I.I.I. Stabilirea prețului de ofertă

OFERTA DE PREȚ LA EXPORT

Oferta de preț este una din misiunile esențiale ale serviciilor de export. Ţinând seama de faptul că fiecare piață reprezintă caracteristici specifice, la stabilirea ofertei de preț trebuie să se aibă în vedere o serie de elemente:

- prețul pieței, oferta rămânând în limitele variației de preț în raport cu concurența și raportându-se la calitatea produselor sau a serviciilor oferite;

- constrângerile comerciale previzibile (marje normale ale vânzătorilor, ale distribuitorilor, probleme fiscale);

- constrângerile legate de distanța față de partener (cheltuieli, termen de repatriere);

- condițiile de transport, mai precis alegerea logisticii (terestră, maritimă sau aeriană), în funcție de costuri, rapiditate și siguranță;

- incidența cheltuielilor anexe (cheltuieli administrative, consulare, garanții, ambalaje, asigurări);

- reflectarea, la nivelul costurilor, a funcționării rețelei de comercializare, a serviciului de export/import, în scopul asigurării rentabilității operațiunilor.