Nulitatea Actului Juridic Civil

CAPITOLUL I

NOŢIUNEA DE NULITATE

SECŢIUNEA I

NOŢIUNEA DE NULITATE A ACTULUI JURIDIC

A. Accepţiunea expresiei “nulitatea actului juridic civil”

Termenul de nulitate derivă de la latinescul “nullitas” şi francezul “nullite” şi are în mod obişnuit trei sensuri: 1). lipsă totală de valoare, de talent; 2). persoană fără competenţă; 3). ineficacitatea unui act juridic din cauza absenţei unei condiţii de fond sau de formă .

Expresia “nulitatea actului juridic civil” este primitoare de două înţelesuri .

Într-un prim înţeles, expresia este folosită pentru a desemna calitatea de sancţiune a nulităţii, sancţiune care intervine în cazul nerespectării de către actul juridic a condiţiilor sale de valabilitate. Acest sens este cel mai des folosit, atât în literatura juridică, cât şi în practica judiciară.

Într-un al doilea sens, expresia este folosită pentru a desemna calitatea de instituţie juridică a dreptului civil, adică totalitatea normelor juridice care reglementează sancţiunea nulităţii actului juridic civil. Această accepţiune este folosită, de regulă, atunci când se vorbeşte despre regimul juridic al nulităţii.

B. Definiţia nulităţii actului juridic civil

În legislaţia noastră civilă nu există o definiţie a nulităţii actului juridic civil. În această situaţie, în doctrină s-au format mai multe definiţii care, deşi au elemente comune, prezintă unelele diferenţe.

Astfel, într-o opinie nulitatea este considerată ca fiind “acea sancţiune de drept civil, care lipseşte actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă”. Elementele acestei definiţii pun în evidenţă trăsăturile specifice nulităţii:

a).nulitatea este o sancţiune de drept civil; această trăsătură precizează ce este nulitatea actului juridic civil, iar prin folosirea expresiei “acea sancţiune” se evidenţiază faptul că nulitatea este numai una din sanţiunile dreptului civil, ce asigură respectarea normelor sale.

b).nulitatea lipseşte actul juridic de efecte; din această caracteristică rezultă, pe de o parte, sfera de acţiune a nulităţii, ea privind numai actele juridice nu şi faptele juridice “stricto sensu”, iar, pe de altă parte, conţinutul acestei sancţiuni, şi anume lipsirea de efecte a actului juridic. c).nulitatea lipseşte actul juridic de efectele care contravin normelor juridice; astfel, nulitatea nu vizează actul juridic, în întregul său, ci numai efectele sale şi nu vizează orice efecte ale actului, ci numai pe acelea care contravin normelor juridice.

d).nulitatea lipseşte actul juridic de acele efecte care contravin normelor juridice edictate în vederea încheierii valabile a actului juridic; în aprecierea concordanţei sau neconcordanţei cu legea a efectelor actului juridic criteriul este cel al scopului, al finalităţii legii.

e).nulitatea priveşte încheierea actului juridic; această trăsătură determină momentul în raport cu care se apreciază conformitatea sau neconformitatea cu scopul legii a efectelor la care actul urmează să dea naştere.

Această definiţei nu este însă la adăpost de critică. Astfel, s-a arătat că ea evidenţiază conţinutul noţiunii de nulitate prin caracteristici negative (“efectele contrarii normelor juridice”) şi nu prin caracteristici pozitive; de asemenea, lasă impresia că în urma sancţiunii nulităţii actul juridic există în continuare, că ar supravieţui, ceea ce nu este exact; în sfârşit, s-a mai spus, mai întâi se vorbeşte de nulitatea actului juridic civil şi numai apoi de nulitatea efectelor unui astfel de act.

În această ultimă opinie, nulitatea a fost definită ca fiind “sancţiunea de drept civil care desfiinţează actul juridic atunci când a fost încheiat cu nesocotirea condiţiilor sale de validitate (de fond sau de formă) impuse de lege”.