Ocrotirea minorului și a bolnavului psihic

OCROTIREA MINORULUI, A BOLNAVULUI PSIHIC PRIN INTERDICȚIA JUDECĂTOREASCĂ ȘI

A PERSOANEI FIZICE PRIN CURATELĂ

I. Capacitatea civilă a persoanei fizice.

1. Aspecte generale.

Personalitatea juridică este acea aptitudine generală de a avea drepturi subiective civile și obligații corelative și de a le exercita.

Personalitaea juridică este unică, adică una singură pentru fiecare subiect de drept; o parte a capacității juridice este capacitatea civilă .

Capacitatea civilă aparține orcărei persoane chiar dacă aceasta suferă restrângeri, ca o consecință a unor incapacități, cum ar fi incapacitatea de folosință, care afectează aptitiudinea de a dobândi drepturi, sau incapacități de exercițiu, care afectează aptitudine de a exercita anumite drepturi .

Rezultă astfel că nu are un caracter unitar, conținutul capacității civile nefiind identic pentru toate persoanele. Diferențele dintre persoane în ceea ce privește capacitatea civilă se exprimă atât la nivelul capacității de folosință cât și la nivelul capacității de exercițiu, prin îngrădiri prevăzute de lege.

Așadar, capacitatea civilă cuprinde două elemente: capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu, elemente ce vor fi tratate în continuare, pe scurt.

2. Capacitatea de folosință.

Potrivit art. 35 Cod civil (“denumit în continuare C.civ.”), capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile.

Recunoașterea capacității de folosință în egală măsură nu duce la concluzia că persoana fizică nu poate fi îngrădită în capacitatea sa de folosință. Din contră, capacitatea de folosință poate fi îngrădită, dar numai în cazurile și în condițiile stabilite de lege .

Legea statuează: capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia. (art. 35. C.civ.).

Prevederea legală care prezintă importanță deosebită în materia moștenirilor este aceea de recunoaște a dreptului copilului la moștenire din momentul concepției, dar sub condiția ca acesta să se nască viu.

Putem afirma că în acest caz copilul dobândește anticipat capacitatea de folosință, care după conținutul său este redusă, fiindcă nu dobândește întreaga capacitate de folosință, ci numai dreptul de a moșteni din momentul conceperii sale, dacă acesta se naște viu.

3. Capacitatea de exercițiu.

Capacitatea de exercițiu deplină a persoanei fizice reprezintă aptitudinea omului de a dobândi și exercita drepturile civile și de a-și asuma și exercita obligațiile civile prin încheierea, personal și singur, a tuturor actelor juridice civile .

Potrivit art. 37 C.civ.: capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile.

Diferit de capacitatea de folosință, această posibilitate a persoanei de a dobândi și de a exercita drepturi civile prin propriile fapte, de a-și asuma în nume propriu obligații civile și de a le executa, nu apare odată cu nașterea persoanei fizice, ci la o anumită perioadă de timp după naștere ei, pentru ca prin acțiunile proprii să conștientizeze importanța și consecințele faptelor sale .

Capacitatea de exercițiu deplină începe la data când persoana devine majoră. Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani [art. 38 alin. (1) și (2) din C.civ.] .

Potrivit aceluiași Cod, minorul dobândește, prin căsătorie, capacitatea deplină de exercițiu. În cazul în care căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credință la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exercițiu.

Art. 43 alin. (1) dispune că minorul cu vârsta între 14 și 18 ani are capacitate de exercițiu restrânsă.

El participă personal la încheierea actelor juridice, dar, în principiu, cu încuviințarea prealabilă a ocrotitorului legal (părinte, tutore sau, după caz, curatorul), iar în unele situații și cu autorizarea instanței de tutelă .