Protecția juridică a programelor pe calculator

De o natură aparte între creaţiile spiritului protejate prin intermediul Legii 8 din 1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, programele pentru calculator se disting de celelalte creaţii, obiecte ale protecţiei speciale, prin aceea că ele nu sunt destinate să provoace emoţii, fiind imposibil de a fi percepute prin intermediul simţurilor. Aşadar, pentru perceperea acestor creeaţii este necesară traducerea limbajului în care sunt creeate printr-un aparat capabil, calculatorul, care, la rândul lor, funcţionează în baza unor alte programe.

Protecţia programelor pentru a calculator a suscitat îndelungate dezbateri. Actualmente, nu se poate afirma că există un consens asupra modalităţii optime pentru protecţia acestora. Deşi unele state, precum Franţa (la nivelul anului 1981) au declarat programele de calculator ca fiind brevetabile, ulterior, Consiliul Comunităţilor Europene, prin Directiva nr.91/250/CEE privind protecţia programelor pentru calculatoare a propus protejarea programelor pentru calculatoare în cadrul drepturilor de autor. Regulile de protecţie propuse prin această directivă au fost preluate şi în dreptul român.

Expunerea de motive a directivei amintite porneşte de la necesitatea unei uniformizări a soluţiilor propuse pentru protecţia programelor pentru calculator. Astfel, se arată că, la momentul adoptării ei, programele pentru calculator nu erau clar protejate în toate statele membre, iar acolo unde protecţia exista, era supusă unor reguli diferite. În continuare, se arată că diferenţele existente la nivel de reglementare a modului de protecţie are efecte negative asupra pieţei comune, obstaculând libera circulaţie a programelor pentru calculatoare între statele membre ale comunităţii. Obiectul de protecţie al directivei îl constituie expresia unui program pentru calculator, fiind astfel excluse ideile şi principiile care stau la baza diferitelor elemente ale unui program, inclusiv cele care stau la baza interfeţelor sale (look an feel).

Expunerea de motive, deşi ar fi trebuit să fie mai concisă în ceea ce priveşte protecţia programelor pentru calculator în sistemul drepturilor de autor, iar un prin brevet, se ocupă în principal de trasarea, timpurie din punct de vedere al tehnicii legislative, noţiunilor de "interoperabilitate", "închiriere", de enumerarea drepturilor patrimoniale de autor şi a limitelor acestora (e.g., limite impuse de nevoia de observare, studiere, testare cu ocazia operaţiunilor de instalare, afişare, rulare sau executare, transmitere ori stocare a programului). Prin urmare, din expunerea de motive a acestui instrument care a fost preluat de legislaţia naţională şi care a avut ambiţia de a uniformiza reglementările diverse în materia ce-i constitutie obiectul, nu se poate determina cu siguranţă de ce este oportună protecţie programelor pentru calculatoare prin intermediul protecţiei drepturilor de autor , după cum nu se poate determina de ce nu s-a optat pentru protecţia acestora prin brevet. Cu alte cuvinte, nu se poate considera că s-a pus capăt disputei cu privire la modalitatea de protecţie a drepturilor de autor, autorii directivei lăsând această chestiune, în continure, deschisă.

În concluzie, cu privire la acest aspect introductiv, se poate stabili faptul că programele pentru calculator sunt protejate prin mecanismul dreptului de autor. Din cuprinsul legii 8 din 1996, mai exact din cuprinsul capitolului 9 al acesteia, destinat reglementării amănunţite a programelor pentru calculatoare, nu transpare categoria în care aceste creeaţii ale intelectului uman sunt încadrate. Cu privire la această chestiune, autorii Directivei nr.91/250/CEE precizează în art.1 faptul că statele membre protejează programele pentru autor ca opere literare în sensul Convenţiei de la Berna privind protecţia operelor literare şi artistice. Precizarea acestei categorii este bine-venită, mai ales dacă se are în vedere obiectul complex al protecţiei instituite.

În dreptul român, iniţial, Decretul nr. 321 din 956 privind drepturile de autor nu includea programele pentru calculatoare, în mod expres, în rândurile operelor protejabile, deşi exista enumerarea generală şi exemplificativă relartivă la protecţia tuturor operelor de creaţie intelectuală din domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi conţinutul şi forma de exprimare, indiferent de valoarea şi destinaţia lor. Înainte de a consititui obiectul protecţiei exprese prin dispoziţiile legii 8/1996, programele pentru calculator erau excluse de la protecţia prin brevet (Legea 64/1991). Prin urmare, nu se poate considera că aceste opere erau protejabile, de orice manieră, înainte de intrarea în vigoare a Legii 8 din 1996, cu toate că acest act normativ, prin referirea din art. 149 alin (2) prevedea că beneficiază de dispoziţiile sale şi programele creeate anterior intrării sale în vigoare.

Cuprinsul noţiunii de programe de calculator, obiect al protecţiei instituite prin capitolul IX al sediului legal al materiei, este o noţiune deosebit de eclectică, care înglobează o serie de alte noţiuni a căror definiţie este necesară.