Răspunderea Juridică a Funcționarilor Publici

INTRODUCERE

Răspunderea juridică într-o accepţiune „lato sensu”, poate fi definită ca ansamblul normelor care conturează un anumit comportament profesional şi privat. În această accepţiune, ea cuprinde norme de comportament, care privesc atât relaţiile de serviciu de toate tipurile, ceea ce poate fi evocat prin sintagma comportament profesional, cât şi acele norme care privesc viaţa privată.

Literatura de specialitate analizează, de regulă, numai fenomenul răspunderii juridice, iar în cursurile de drept administrative, pe acest fond metodologic, se analizează formele de răspundere juridică a funcționarilor.

Ȋntr-una dintre puţinele lucrǎri de specialitate consacrate analizei deontologiei funcţiei publice, aceasta este definitǎ ca reprezentând un ansamblu de reguli de conduitǎ ale funcţionarilor publici, pentru a funcţiona, ȋn administraţia publicǎ, ȋn cadrul unui post al activitǎţii specifice, folosindu-si cu responsabilitate, pregatirea, calitǎţile şi aptitudinile individuale, pentru aplicarea legilor ȋn mod corect, ȋn interesul cetǎţeanului şi al progresului ţǎrii. Deontologia funcţionarului public poate fi definită şi ca reprezentând totalitatea normelor care guverneazǎ comportamentul profesional şi privat al funcţionarului public, ȋn virtutea statutului sǎu de detentor al autoritǎţii publice.

Aceste norme sunt structurate la rândul lor ȋn funcţie de relatiile sociale avute ȋn vedere, dupǎ cum urmeazǎ:

- Relaţii din interiorul serviciului public (cu şefii ierarhici, cu ceilalţi funcţionari publici, cu ȋntregul personal şi cu subalternii);

- Relaţii cu ceilalţi subiecţi de drept, din afara instituţiei publice, beneficiari ai acţiunii funcţionarului public;

- Relaţii cu personalul unor instituţii publice şi alte persoane juridice cu care colaboreazǎ instituţia unde este ȋncadrat funcţionarul public;

- Relatii cu celelalte instituţiii ale statului din sfera celor trei clasice puteri;

- Relaţii cu societatea civilǎ, ȋn ansamblul ei.

Autoritatea ȋnvestitǎ cu activitatea de coordonare şi control aplicarea normelor de conduit este Agenţia Naţionalǎ a Funcţionarilor Publici, cea care, potrivit Capitolul IV din Statut, exercitǎ managementul funcţiei publice si al funcţionarilor publici.

Autoritǎţilor şi instituţiilor publice le revine misiunea de a armoniza reglementǎrile proprii prin care se consacrǎ reguli de conduită (regulamente interne, coduri de conduitǎ specifice), cu prevederile Codului de conduitǎ.

CAP.I CONCEPTUL DE RĂSPUNDERE JURIDICĂ

Organizarea vieţii în societate presupune respectarea de către toţi membrii ei a unor reguli de conduită, a căror încălcare atrage după sine răspunderea socială a celui vinovat. În funcţie de natura normelor încălcate, răspunderea corelativă poate fi morală, politică, juridică.

Reglementând raporturile sociale, normele stabilesc şi răspunderea ce-i revine omului în general, pentru a le respecta, ori pentru că le încalcă, neacţionând potrivit drepturilor şi obligaţiilor prescrise.

Răspunderea juridică reprezintă o formă a răspunderii sociale particularizată prin faptul că intervine în urma încălcării normelor de drept. Elementul esenţial în antrenarea acestei răspunderi este săvârşirea unui fapt ilicit, a unei conduite contrare reglementărilor legale.

Doctrina defineşte răspunderea juridică ca fiind “acea formă a răspunderii sociale constând în complexul drepturilor şi obligaţiilor conexe care, potrivit legii, se nasc ca urmare a producerii unor fapte ilicite şi care constituie cadrul în care se aplică şi se execută sancţiunile juridice menite să asigure restabilirea ordinii de drept.”