Tactică criminalistică - Complexul de vinovăție

INTRODUCERE

Suspectul sau inculpatul. În această modalitate este creionată cea mai importantă persoană a procesului penal, care duce la împlinirea scopului normelor de procedură penală.

Desigur că scopul normelor de procedură penală, care reglementează desfășurarea procesului penal și a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală, este acela de a urmări exercitarea eficientă a atribuțiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părților și ale celorlalți participanți în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituției României, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum și ale paactelor și tratatelor la care România este parte.

De ce este considerat suspectul sau inculpatul persoana cu cea mai mare importanță în cadrul procesului penal? Fiindcă acesta este cel care cunoaște cel mai detaliat fapta săvârșită, după ce a trecut-o inevitabil prin filtrul subiectivității, precum și deoarece poate oferi detalii și amănunte esențiale cu privire la acțiunea sau inacțiunea desfășurată. De asemenea, tot suspectul sau inculpatul este cel în jurul căruia se desfășoară întreaga activitate de administrare a probelor.

Prin ascultarea de către organele judiciare a suspectului sau a inculpatului se obțin declarațiile acestuia, care constituie un mijloc de probă în cauză, indiferent dacă acestea conduc la apărarea sa, ori la acuzarea sa. Prin ascultare se înțelege „actul procedural prin care suspectul, inculpatul, celelalte părți din procesul penal, martorii sau experții sunt chemați să dea declarații sau explicații în fața organelor de urmărire penală sau a instanțelor de judecată în conformitate cu legea și cu respectarea regulilor de tactică criminalistică.” , folosindu-se pentru această activitate și termenul de audiere. Astfel, tactica ascultării suspectului sau a inculpatului este o activitate criminalistică complexă, care prin respectarea normelor legale și prin utilizarea metodelor și procedeelor tactice specifice contribuie la realizarea scopului de aflare a adevărului în cauză.

Ascultarea suspectului sau a inculpatului reprezintă așadar o importanță deosebită pentru că fapta săvărșită este posibil să fie cunoscută numai de el, iar dacă fapta este cunoscută și de terțe persoane, el este cel care le cunoaște cel mai bine. În plus, această activitate procesuală și de tactică criminalistică necesită o atenție sporită deoarece suspectul sau inculpatul poate face pe parcursul acesteia mărturisiri, dezvăluiri complete sau parțiale, cu privire la infracțiunea pe care a săvârșit-o, la circumstanțele legate de comiterea ei, având în același timp posibilitatea de a formula apărarea cu privire la circumstanțierea faptei sau cu privire la nevinovăția sa.

Ascultarea suspectului sau a inculpatului se detașează de restul activității de strângere de probe, reprezentând activitatea cu frecvența cea mai ridicată pentru că fie datorită naturii lor, fie datorită modului de săvârșire a infracțiunilor, nu în toate cauzele penale aspectele legate de faptă sau de făptuitor pot fi dovedite prin înscrisuri, prin constatări științifice sau expertize, pe când în cursul desfășurării procesului penal, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, este de neconceput lipsa audierii celui din jurul căruia se va concentra întreaga activitate a organelor judiciare și a părților. Astfel, suspectul sau inculpatul este purtătorul celor mai ample și utile informații. Lipsa acestei activități are caracter de excepție și poate apărea doar în cazul în care suspectul sau inculpatul se sustrage urmării penale sau judecății sau atunci când acesta este dispărut.

Însă de ce anume depinde stabilirea adevărului într-o cauză penală? Într-adevăr acest fapt depinde de pregătirea profesională a celui care efectuează urmărirea penală sau judecata, precum și de aptitudinile, capacitatea de obiectivism și de perseverența cu care se adună probele necesare cauzei.