INTRODUCERE Suspectul sau inculpatul. In aceasta modalitate este creionata cea mai importanta persoana a procesului penal, care duce la implinirea scopului normelor de procedura penala. Desigur ca scopul normelor de procedura penala, care reglementeaza desfasurarea procesului penal si a altor proceduri judiciare in legatura cu o cauza penala, este acela de a urmari exercitarea eficienta a atributiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor partilor si ale celorlalti participanti in procesul penal astfel incat sa fie respectate prevederile Constitutiei Romaniei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementari ale Uniunii Europene in materie procesual penala, precum si ale paactelor si tratatelor la care Romania este parte. De ce este considerat suspectul sau inculpatul persoana cu cea mai mare importanta in cadrul procesului penal? Fiindca acesta este cel care cunoaste cel mai detaliat fapta savarsita, dupa ce a trecut-o inevitabil prin filtrul subiectivitatii, precum si deoarece poate oferi detalii si amanunte esentiale cu privire la actiunea sau inactiunea desfasurata. De asemenea, tot suspectul sau inculpatul este cel in jurul caruia se desfasoara intreaga activitate de administrare a probelor. Prin ascultarea de catre organele judiciare a suspectului sau a inculpatului se obtin declaratiile acestuia, care constituie un mijloc de proba in cauza, indiferent daca acestea conduc la apararea sa, ori la acuzarea sa. Prin ascultare se intelege ,,actul procedural prin care suspectul, inculpatul, celelalte parti din procesul penal, martorii sau expertii sunt chemati sa dea declaratii sau explicatii in fata organelor de urmarire penala sau a instantelor de judecata in conformitate cu legea si cu respectarea regulilor de tactica criminalistica." , folosindu-se pentru aceasta activitate si termenul de audiere. Astfel, tactica ascultarii suspectului sau a inculpatului este o activitate criminalistica complexa, care prin respectarea normelor legale si prin utilizarea metodelor si procedeelor tactice specifice contribuie la realizarea scopului de aflare a adevarului in cauza. Ascultarea suspectului sau a inculpatului reprezinta asadar o importanta deosebita pentru ca fapta savarsita este posibil sa fie cunoscuta numai de el, iar daca fapta este cunoscuta si de terte persoane, el este cel care le cunoaste cel mai bine. In plus, aceasta activitate procesuala si de tactica criminalistica necesita o atentie sporita deoarece suspectul sau inculpatul poate face pe parcursul acesteia marturisiri, dezvaluiri complete sau partiale, cu privire la infractiunea pe care a savarsit-o, la circumstantele legate de comiterea ei, avand in acelasi timp posibilitatea de a formula apararea cu privire la circumstantierea faptei sau cu privire la nevinovatia sa. Ascultarea suspectului sau a inculpatului se detaseaza de restul activitatii de strangere de probe, reprezentand activitatea cu frecventa cea mai ridicata pentru ca fie datorita naturii lor, fie datorita modului de savarsire a infractiunilor, nu in toate cauzele penale aspectele legate de fapta sau de faptuitor pot fi dovedite prin inscrisuri, prin constatari stiintifice sau expertize, pe cand in cursul desfasurarii procesului penal, atat in cursul urmaririi penale, cat si al judecatii, este de neconceput lipsa audierii celui din jurul caruia se va concentra intreaga activitate a organelor judiciare si a partilor. Astfel, suspectul sau inculpatul este purtatorul celor mai ample si utile informatii. Lipsa acestei activitati are caracter de exceptie si poate aparea doar in cazul in care suspectul sau inculpatul se sustrage urmarii penale sau judecatii sau atunci cand acesta este disparut. Insa de ce anume depinde stabilirea adevarului intr-o cauza penala? Intr-adevar acest fapt depinde de pregatirea profesionala a celui care efectueaza urmarirea penala sau judecata, precum si de aptitudinile, capacitatea de obiectivism si de perseverenta cu care se aduna probele necesare cauzei.
Tratate, monografii, cursuri universitare si alte lucrari de specialitate 1. Badila M., Vidrighin V., Criminalistica, Editia a II-a, revizuita si adaugita, Editura Universitatii ,,Lucian Blaga" din Sibiu, anul 2015 2. Basarab. M, Criminalistica, Litografia Universitatii ,,Babes-Bolyai" Cluj, anul 1969 3. Bogdan T., Probleme de pshiologie judiciara, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1973 4. Ciopraga A., Criminalistica, Tratat de tactica, Editura Gama, Iasi, 1996 5. Dan Nicolae, Rolul senzatiilor si perceptiilor in procesul formarii declaratiilor martorilor si infractorilor, in Probleme de medicina judiciara si de criminalistica , vol. 4, Editura medicala, Bucuresti, 1965 6. Rosca, A. Psihologia, Editura Academiei, Bucuresti, 1976 7. Rosca, A, Psihologia experimentala, Editura Academiei, Bucuresti, 1963 8. Rosca, A, Metodologie si tehnici experimentale in psihologie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1971 9. ***, Dictionar de criminalistica, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, pag. 25 10. ***, Psihologie antropologica, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
