Terorism și crimă organizată

Ce este terorismul?

Definirea fenomenului terorismului a devenit mai actuală ca oricând, fiind, totodată, nu uşor de realizat, uneori din motive subiective. Dificultăţile sunt de naturi diverse, de la cele politice, filozofice, ideologice şi până la cele juridice. De asemenea, e dificil de făcut diferenţa între actele teroriste şi alte crime. Astfel, problema rămâne deschisă, devenind o prioritate pentru a facilita identificarea actelor teroriste şi a putea lupta împotriva lor.

Dar ca o definiţie!

Actele de terorism reprezintă diferite acţiuni de violenţă, prin care persoane sau grupuri de persoane: atentează la viaţa şi la integritatea corporală sau bunurile unor demnitari, personalităţi politice, a membrilor de familie ai acestora; săvârşesc asemenea acte, împotriva unor grupări politice, organizaţii sociale, instituţii, grupuri de persoane reunite, în mod organizat sau aflate, în mod întâmplător, în locuri sau localuri publice sau private. Dacă asemenea acte sunt îndreptate contra ordinii internaţionale, atunci ele pun în pericol relaţiile internaţionale, constituie o ameninţare directă împotriva păcii, pot crea tensiuni şi înrăutăţi relaţiile dintre state, produc instabilitate într-o anumită zonă geografică ori situaţii de confruntări şi-n orice caz, prejudiciază climatul internaţional.

Metode şi criterii ale terorismului

atacul asupra unor persoane cauzator de moarte;

atacul vizând integritatea fizică a persoanelor;

răpirea şi luarea de ostatici;

distrugerea facilităţilor fizice guvernamentale, a transporturilor, a proprietăţilor publice sau de stat, de natură să pună în pericol vieţi umane sau să producă pierderi economice majore;

sechestrarea avioanelor, vapoarelor sau altor mijloace publice de transport;

producerea, posesia, achiziţia, transportul, vânzarea sau utilizarea armelor, explozivilor convenţionali sau nucleari, biologici, precum şi desfăşurarea de cercetări pentru realizarea de asemenea arme;

răspândirea de substanţe periculoase care pot cauza incendii, inundaţii sau explozii ce pun în pericol vieţile umane;

întreruperea aprovizionării cu apă, energie sau altor resurse naturale care ameninţă viaţa;

ameninţarea cu realizarea actelor teroriste menţionate.

Scene sângeroase în Rusia

Terorismul presupune următoarele etape (folosite de obicei şi în războiul informaţional)

selectarea combatanţilor din categorii motivate social, ideologic sau religios, dedicate total unei cauze;

pregătirea specială în centre, tabere sau şcoli organizate pe teritoriul unor state permisive şi binevoitoare;

organizarea unor largi reţele informative pentru găsirea şi studierea obiectivelor atacurilor, cu eficientă maximă în planul propagandistic şi accesibile atentatelor;

infiltrarea executanţilor in tările şi obiectivele de atacat;

executarea prin surprindere a atacurilor.

O clasificare riguroasa este avansată de fostul director pentru Europa al Institutului American pentru Studierea Conflictelor într-o expunere, in fata Senatului S.U.A., din 14 mai 1975. Potrivit acestuia terorismul este:

- diversionist, care urmăreşte publicitate, dobândirea de prestigiu, discreditarea şi demoralizarea unei autorităţi, provocarea acesteia în a lua măsuri de represiune excesivă, care ar avea ca rezultat înstrainarea populaţiei, accelerarea cheltuielilor de inărmare şi ar genera, in cele din urma, un volum mare de nemulţumire in rândul opiniei publice;

- coercitiv, care vizează demoralizarea populaţiei civile, slăbirea increderii acesteia în autoritati şi instaurarea unui sentiment de teamă;

După acelaşi autor, organizaţiile teroriste se împart în:

grupuri etnice, religioase, naţionaliste;

grupuri autointitulate revolutionare;

grupuri anarhiste, cu ideologii confuze, eterogene;

grupuri patologice sau individuale, care nu revendică scopuri definite, motivaţia lor constând în lipsa de acomodare într-un anumit mediu social, organizaţional sau familial;

grupări neofasciste, de extremă dreapta (ex. Ordine Nero, Nucleele Armate Revoluţionare), care în unele ţări acţionează cu acordul tăcit şi sprijinul guvernelor (ex. Ojo per Ojo, in Guatemala, Escadroanele Mortii, în Brazilia). În ultimul timp, organizaţiile de extremă stînga s-au dovedit a fi mult mai sângeroase decât cele de extremă dreapta (ex. Brigazile Rosii italiene, RAF-ul german, Armata Roşie japoneză);

grupările de mercenari ideologici, care se întalnesc cel mai frecvent în organizatiile cu câmp de activitate transnational (ex. Rengo Segikun din Japonia)

Alte clasificări ale terorismului

Terorism patopolitic- reprezentat de grupări nationaliste (ex. ANE, în S.U.A.) care „apără” interesele etniei sau culorii din care provin;

Terorism "autorizat“- în care caracteristic este abaterea de la reguli, cutume sau înţelegeri internaţionale (ex. folosirea armelor atomice, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, asupra Japoniei, implicarea personalului CIA în asasinate politice în America Latina etc.);

Terorism psihotic- reprezentat de persoane care provin de obicei, din familii dezorganizate, de indivizi cu probleme de adaptabilitate socială, de comportament care s-au aflat mult timp în somaj sau n-au fost integrati organizaţional. Acestea, în general, atacă personalitaţi politice;

Terorism criminal, pirateria- prin care se forţează obţinerea unei recompense importante, după care se retrag sub „protecţia” ostaticilor luaţi;

Terorism organizaţional- practicat de organizaţii revoluţionare sau de tip Mafia

Terorism manipulativ- cel care creează unele situaţii de negociere prin mijloace specifice, folosindu-se de mass-media pentru manipularea sentimentelor de simpatie ale opiniei publice;

Terorism simbolic- în care victima ce trebuie distrusă reprezintă un simbol deosebit pentru partea adversă şi prin a cărei eliminare se încearcă obţinerea de avantaje etnice, politice sau de altă natură