Tutela si Curatela in Dreptul Roman

Extras din proiect Cum descarc?

NOTIUNI GENERALE
Ideea de incapacitate apare la Roma destul de tarziu. Ceea ce numim institutii de ocrotire a incapabililor, si anume tutela si curatela, erau pe vremea aceea institutii prin care familia se proteja impotriva unor categorii de sefi de familie sau impotriva femeilor sui iuris. Lipsiti de supraveghere, acesti sefi de familie, pentru ca erau nebuni, risipitori, impuberi, puneau in primejdie prin actele lor de dispozitie adesea necugetate, averea comuna a familiei a carei conducere in baza cutumei o aveau . In ceea ce priveste femeile sui iuris, erau socotite in conceptia romana primitiva, ca fiind nestatornice in gandire (levitas animi) si in consecinta fara posibilitati de a-si administra in mod corespunzator propriile afaceri. 
Pentru a veni in ajutorul acestor incapabili, ordinea juridica a creat doua institutii: tutela si curatela. Ideea ca tutela ar fi o institutie de protectie a incapabilului (impuberului) apare abia in definitia data de Servius Sulpicius. El definea tutela ca o putere instituita asupra copilului pentru a-l proteja, deorece el singur nu se putea apara ( vis ac potestas in cupite libero ad tendum eum qui propter aetatem se defendere nequit). Definitia se refera la aspectul patrimonial al protectiei incapabilului, singurul aspect care interesa familia patriarhala.
Datorita schimbarilor social-economice survenite in sanul societatii romane, intre razboaiele punice si finele Republicii, familia agnatica (civila) isi pierde din importanta ei, caci, pe primul plan se impune, ca o consecinta a recunoasterii treptate a rudeniei de sange, familia cognatica. In noua familie cognatica interesele individuale ale membrilor de familie, si cu atat mai mult ale persoanelor incapabile, se bucura de o atentie deosebita. Tutela si curatela urmaresc din ce in ce mai mult asigurarea intereselor celor incapabili si tot mai putin a rudelor civile. Pastrandu-si structura, tutela si curatela se transforma treptat in adevarate sarcini publice (munera publica) menite sa ocroteasca interesele patrimoniale ale incapabililor lipsiti de ajutor si supraveghere. 
Exista doua feluri de incapacitati: una de drept, alta de fapt. Incapacitatea de drept este caracterizata prin aceea ca de obicei este o pedeapsa si atinge nu numai exercitarea drepturilor, dar chiar posibilitatea de a avea drepturi. Din contra, incapacitatea de fapt atinge numai folosinta sau exercitarea drepturilor, lasand intreaga capacitate de a avea drepturi. 
Incapacitatea de fapt era uneori absoluta ca in cazul nebunului sau al copilului care nu poate vorbi corect (infans), adica pana la varsta de 7 ani. Alteori este relativa ca in cazul prodigilor, deoarece pot incheia acte prin care isi fac conditia mai buna, de pilda dobandesc un lucru, dar nu pot sa-si faca situatia mai rea, de pilda nu pot sa se oblige la plata unei sume de bani. Tutela a functionat cand exista o incapacitate de fapt din cauza varstei sau sexului: tutela impuberum si tutela mulierum; curatela (cura) a fost intrebuintata in cazuri de lipsuri mintale sau in alte citeva imprejurari speciale.
I. TUTELA
Caracterul originar al tutelei romane se deosebea radical de cel al tutelei moderne. Tutela nu a fost o masura de protectie pentru incapabil, ci o potestas, ca puterea parinteasca, si manus, o masura luata in interesul celui chemat sa o exercite. Tutela a fost un drept, iar nu o indatorire. Este adevarat ca destul de curand aceasta notiune primitiva se transforma, tutela devenind o ocrotire instituita de dreptul civil in folosul acelora care nu au experienta necesara pentru a se apara, spre a incheia un civile negotium, spre a figura intr-un proces . Cuvantul tutela se formeaza de la verbul tueor, de unde vine si forma tuitor, tutor, continand ideea de ocrotire, protectie.
Instituirea tutelei
Tutela se instituie in trei moduri: prin testament, lege sau actul magistratului competent; de aici deosebirea: tutela testamentaria, legitima, dativa. Exista si alte tutele, care se numesc fiduciare, acelea care ne revin noua cand manumitem, un individ deja liber, mancipat noua fie de ascendent, fie de un coemptionator .
- Tutela testamentara
Prin testament pater familias putea numi tutor pentru persoanele de sub autoritatea sa; asadar, pentru impuberii care prin decesul parintilor ar deveni sui iuris si pentru femeia ramasa vaduva pana la recasatorie. Tutoris datio era un atribut al puterii sefului de familie, al carui exercitiu a fost recunoscut in cele XII Table prin dispozitia uti legassit super pecunia tutelave sua rei ita ius esto, si se impunea printr-o forma sacramentala, in mod imperativ. Un tutore poate fi foarte bine dat astfel: ,,Eu dau tutore copiilor mei pe L. Titius"; sau: ,,Sotiei mele ii dau tutore pe L.Titius". Dar chiar daca s-ar fi scris asa: ,,Copiilor mei sau sotiei mele, Titius sa le fie tutorele" , inca se intelege ca acela a fost dat corect .Cand tutorele nu a fost numit in forma cuvenita, atunci avea loc confirmatio din partea autoritatii .


Fisiere in arhiva (1):

  • Tutela si Curatela in Dreptul Roman.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Proiecte.ro.


Descarca aceast proiect cu doar 5 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!