Sistemul Someşului ( S= 15217 km2 ; L=345 km) se organizează în partea N a bazinului Transilvaniei, cumpenele de apă înscriindu-se pe crestele Munţilor Apuseni, Guâiului, Țibleșului, Rodnei, Bargăului, Călimanului. În Depresiunea Transilvaniei, din cauza proceselor tectonice cumpăna apelor pe anumite sectoare este slab reliefată. De exemplu diferenţă de nivel între cumpănă şi izvoarele Ludușului (afluent al Muresului) si ale Fizeșului reprezintă abia câţiva zeci de metri. Spre Munţii Apuseni- Culmea Mezeș- Culmea Codrului ea este mult mai evidentă. Există sectoare de cumpănă unde limita bazinului de recepţie este încă discutată cum este zona de izvoare a Someşului Cald, care se mărgineşte cu teritoriul carstic semiendoreic al Padisului sau în sectorul de câmpie unde există o serie de canale colectoare cum sunt cele ale: Homorodului, Crasnei, Ierului care contribuie la trecerea unor cantităţi de apă în alte bazine. Există pierdere pe cale subterană din Someş, în sectorul sau de câmpie piemontană, în aval de Satul Mare. Someşul propriu zis este considerat de la Dej, după unirea Someşului Mare cu Someşul Mic. Someşul Mare are suprafaţa bazinului şi debite medii mai mari (S=5034 km2; L= 119.6km; Q0=49.2m3/s) iar Someşul Mic are lungimea mai mare (S=3804km2, L=166.6km, Q0=21.4m3/s) considerată de la izvorul Someşului Cald. Someşul Mare Râul îşi are izvoarele în extremitatea vestică a Munţilor Rodnei, sub vârful Omul( 1931) , din unirea mai multor pâraie. Someşul Mare este străjuit la nord de masivele Rodnei şi Ţibles, iar la S-E de Munţii Bârgăului. În masivele enumerate predomină rocile cristaline, sedimentare oligocen-acvitaniene şi roci eruptive. Profilul longitudinal al cursului principal, pe acest sector se apropie de faza echilibrului relativ. Pantele ating 5-300m/km, albia râului fiind formată din aluviuni de dimensiuni mari, până la bolovăni de 30-50 cm diametru. Lungimea totală a reţelei fluviatile din bazinul Someşului a fost evaluată de I. Buta la 9257 km ceea ce corespunde unei densităţi medii de 0.60 km/km2. Ea este mai mare în Bazinul Someşului Mare (0.60) şi mai mică în bazinul Someşului Mic (0.50). Primul afluent al Someşului Mare, pârâul Măriei (S=46 km2 ;L= 10km) şi formează limită dintre masivul Rodnei şi Munţii Bârgaului. Dimensiunile afluenţilor care vin din dreapta, dinspre Munţii Rodnei cresc progresiv în lungul Someşului Mare după cum urmează: Cobășelul (S= 20 km2 ; L=9 km), Izvorlul Băilor unde se află renumita staţiune climaterică Valea Vinului (S=63 km2, L=14 km), Anieșul (S=139 km2, L= 20 km), Sălăuța (S= 417 km2, L=41km), cu excepţia Sălăuței care-şi colectează afluenţii din şeaua larga dintre Ţibles şi versanţii vestici ai Rodnei restul pâraielor îşi au obârşia la nivelul zonei alpine din Munţii Rodnei de la altitudinea de 1500-1900 m, în bună parte din circuri şi văi glaciare, cu căderi accentuate spre culoarul Someşului Mare. În zona de contact a Podişului Transilvaniei cu Munţii Bârgăului şi Călimani îşi adună apele ca un adevărat colector submontan, cel mai mare afluent al Someşului Mare: Şieu (S=1834 km2, L=70.1km) Someşul Mic se formează din 2 pâraie de munte: Someşul Cald (S=526 km2, L=66.5 km) şi Someşul Rece ( S=331 km2, L=45.6 km) care se unesc la poalele estice ale Munţilor Gilău la comuna Someşul Rece. Având în vedere dimensiunile mai mari ale Someşului Cald ( Fig. 1), acesta se consideră ca izvor al Someşului Mic.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
