Arderea miriștilor - legislație de mediu

Odată cu venirea primăverii şi demararea curăţeniei specifice acestui anotimp, una dintre principalele cauze de incendiu o reprezintă arderea în condiţii necorespunzătoare a resturilor vegetale. Un pericol mai mare apare atunci când arderea vegetaţiei se face în apropierea construcţiilor sau altor materiale combustibile, precum şi în zona fondului forestier.

Din dorinţa multor cetăţeni de a-şi curăţa miriştile, livezile şi viile de vegetaţia uscată la începutul primăverii, de la an la an sunt înregistrate un număr tot mai mare de incendii în zonele rurale, pe islazuri şi în păduri. Principala cauză a acestor incendii o reprezintă arderea în condiţii necorespunzătoare a resturilor vegetale. Cei care, însă, doresc să distrugă deşeurile, resturile menajere sau vegetaţia uscată prin ardere trebuie să obţină acceptul Agenţiei de Protecţie a Mediului şi să anunţe, în prealabil, serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă. Cei care nu se conformează acestor cerinţe sunt aspru pedepsiţi de lege.

În aer liber principalul factor favorizant în propagarea focului îl constituie vântul, prin direcţia şi viteza sa. Alţi factori favorizanţi în propagarea focului sunt: prezenţa materialelor combustibile în apropiere (ierburi, frunze, căpiţe de fân sau resturi vegetale, construcţii din lemn etc.) şi configuraţia terenului care poate determina crearea curenţilor de aer. Propagarea focului se poate face şi prin scânteile sau particulele incandescente degajate de ardere şi purtate de vânt sau de curenţii de aer.

Statistica incendiilor din ultimii ani arată că, anual, începând din a doua jumătate a lunii martie, se înregistrează un număr ridicat de incendii la gospodării. Cauza acestora este acest foc deschis folosit pentru curăţenia de primăvară şi distrugerea resturilor menajere, furaje sau a vegetaţiei uscate din curţi şi grădini. De asemenea, în perioada menţionată, se înregistrează cel mai mare număr de arderi necontrolate ca urmare a acţiunilor de igienizare a terenurilor de vegetaţie uscată.

Cazuistica incendiilor arată că, de cele mai multe ori, cetăţenii au efectuat arderea resturilor manajere ori a vegetaţiei uscate pe timp de vânt, ori amplasând grămezile ce trebuiau distruse prin ardere în apropierea căpiţelor de fân, adăposturilor de animale sau a furajelor. În aceste condiţii, focul s-a propagat rapid la gospodării şi anexele acestora, înregistrându-se pagube mari şi periclitând mediul înconjurător.

Aceasta neregula am observat-o de nenumarate ori, dar nu am reusit sa ii surprind in fotografii decat consecinta imediata, adica imaginea rezultata in urma arderii, cand treceam cu masina pe drumul national, din apropierea localitatii Vintu de Jos.

Alteori, am fost martora acestei incalcari legislative si cand focul era in mare amploare, iar temperatura pentru intretinerea si extinderea lui era, din pacate, optima, mai ales ca viteza vantului, relativ mare, nu era tocmai una ideala pentru desfasurarea acestei activitati. Astfel, suprafetele agricole din vecinatate erau in pericol si de asemenea si unele cladiri ale fabricilor care nu erau la distante mari, deoarece nu exista nimeni la locul de fata care sa supravegheze desfasurarea arderii, care in mod normal ar trebui sa fie strict controlata. Nu era in puterea mea sa verific daca la mijloc exista un act care sa dovedeasca acordul sau acceptul institutiilor competente pentru incendierea terenurilor, în scopul eliberării acestora de resturile vegetale, rezultate în urma recoltării, insa nu trebuia sa fiu un mare om de stiinta, ca sa pot observa deopotriva si fumul deloc sanatos, care se ridica deasupra focului. Deci, macar unele dintre prevederile in ceea ce priveste legislatia in vigoare, referitoare la protectia atmosferei si a solului, au fost categoric incalcate.

In continuare, am incercat sa pun in evidenta legislatia care sustine aceste component, precum si principiile dreptului de mediu care au fost incalcate in urma realizarii acestor fapte. Deopotriva, am tinut sa amintesc si obligatiile persoanelor fizice si juridice privind arderea miristilor sau condiţiile prevăzute de lege pentru arderea vegetaţiei uscate, riscuri de incendiu şi măsurile care se impun în scopul înlăturării acestora.

Am ales si doua dintre metodele de valorificare a resturilor vegetale, in incercarea de a schimba ideea ordinara si instinctiva de distrugere in mod necontrolat si fara rezultate benefice : resturile vegetale pot fi folosite ca o sursă sigură de energie sau ca materie organică pentru menţinerea şi sporirea fertilităţii solului.

Astfel, nu este indicată arderea resturilor vegetale, deoarece:

• sărăceşte solul în materie organică;

• râmele şi alte vieţuitoare din microfauna solului sunt distruse;

• se evaporă apa din stratul superior al solului şi prin crăpăturile rezultate se pierde şi apa din adâncime;

• arătura se execută mai greu şi creşte consumul de combustibil.

Prin arderea miriştilor şi a resturilor vegetale se degajă dioxid de carbon şi protoxid de azot poluanţi implicaţi în efectul de seră care duc la modificările climatice tot mai evidente pe plan mondial.

Alte efecte secundare:

* funinginea degajată din procesul de ardere produce disconfort în zonă;

* există posibilitatea extinderii focului în alte zone în condiţii meteorologice favorabile;

* afectarea gravă a ecosistemului.