Gestionarea deșeurilor periculoase în municipiul Râmnicu Vâlcea

Deşeurile de orice fel rezultate din multiplele activităţi umane constituie o problemă de o deosebită actualitate, datorita nu numai diversificării tipurilor şi compoziţiei lor, ci mai ales însemnatelor cantităţi de materii prime, materialelor refolosibile şi energie care pot fi recuperate şi reintroduse în circuitul economic.

Consumul de materiale din secolul XX s-a evidenţiat sub doua aspecte. Materialele au devenit tot mai complexe, volumul acestora cuprinzând 92 elemente din sistemul periodic, faţă de cca 20 la sfârşitul secolului al XIX-lea. Acest lucru a permis realizarea unor unor materiale noi, cu proprietăţi diferite de cele naturale dar şi cu toxicităţi fără precedent in cadrul habitatelor umane şi naturale.

Trăsăturile care au individualizat ultimii 50 de ani în privinţa materialelor au fost însoţite de distrugeri masive ale ecosistemelor. Mineritul a contaminat sute de kilometri din cursurile râurilor şi pârâurilor planetei, iar tăierile forestiere pericliteaza, adesea, până şi habitatul speciilor ameninţate. Poluarea aerului şi cea a apei de către fabricile prelucătoare au îmbolnăvit milioane de persoane. Unele din cele peste 100.000 substanţe chimice de sinteză create de om reprezintă bombe cu efect întârziat, deoarece afectează sistemul de reproducere la oameni şi animale, chiar după o generaţie de la expunerea iniţială. Totodată, încercarea de a fi făcute să dispară deşeurile – prin îngropare, ardere sau deversare în ocean – a generat gaze de seră, dioxine, scurgeri şi alte pericole pentru sănătatea omului şi mediului.

Extracţia şi procesarea materiilor prime sunt printre cele mai distructive activităţi umane, mare generatoare de deşeuri. Industria lemnului ruinează ecosistemele forestiere şi transformă copacii în hârtie şi alte produse din lemn, care implică mai multe procese extrem de poluante. Producerea metalelor din minereuri necesită mari cantităţi de energie şi conduce la un nivel ridicat de poluare şi deşeuri.

Prin extracţia materiilor prime, circuitul normal al elementelor este puternic perturbat, pierzând caracterul de ciclizare. Aceasta datorită faptului că principalul atribut al activităţii umane este că transferul substanţelor dintr-un mediu în altul are tendinţa de « linearizare », cu acumularea de deşeuri în cantităţi din ce în ce mai îngrijorătoare. Din punct de vedere al circulaţiei materiei, acumularea de deşeuri înseamnă ieşirea din circuit pentru perioade îndelungate a unor mari cantităţi de elemente, iar aceasta implică intensificarea altor activităţi umane menite să compenseze aceste pierderi.

Cea mai mare parte a deşeurilor se produce în fazele iniţiale ale procesării materialelor. Extacţia de minereuri se poate face la suprafaţă sau subteran, dar indiferent de procedeul de extracţie primele faze sunt concentrarea fizică a elementelor utile şi respectiv îndepărtarea sterilului. Chiar dacă acesta este un material relativ inert, depozitarea lui poate contamina mediul ambiant (prin eroziuni sau antrenari în aer) şi deşi efectele acestor exploatări se manifestă cu precădere local, în vecinătatea depozitelor, consecinţele globale ale industriei mineritului sunt mult mai profunde.

Industriile prelucrătoare de materii prime care produc materiale de bază pentru economie sunt de 10 ori mai energo-intensive decât cele manufacturiere. Acest nivel ridicat al consumului de energie, combinat cu efectele defrişării pădurilor în multe zone ale globului, face ca producerea materialelor de bază să aibă o contribuţie semnificativă la cresterea nivelului de dioxid de carbon din atmosferă şi ă contribuie astfel la încălzirea globală.

România dispune de cantităţi importante de resurse naturale, respectiv materii prime precum cărbuni bruni şi lignit, şisturi bituminoase, petrol şi gaze naturale, minereuri cu conţinut aurifer, argint, magneziu, cupru, minereuri feroase şi polimetalice, bauxită, minereuri de uraniu, mine de sare, sulf, dolomită şi roci caoline. Procesarea acestor resurse generează deşeuri. Sectorul industrial cel mai apropiat are la bază reprocesarea acestor materii prime autohtone. Complexul industrial este alcătuit din fabrici şi întreprinderi specializate în siderurgie, chimie, petrochimie, producerea de energie, minerit, construcţii de maşini şi diverse echipamente, textile şi de încălţăminte. Astfel că prioritatile in abordarea gestionarii deseurilor au devenit următoarele:

Aceste priorităţi sunt astfel definite şi in Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor al cărei obiectiv general este dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor eficient din punct de vedere economic şi care să asigure protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului.