Poluarea Râului Ialomița

Apa a fost si este un element central în viata societatii umane, asezarile şi civilizatiile înflorind în prezenta resurselor de apa si pierind adesea odata cu disparitia sau degradarea acestora. Apa poate fi factor de dezvoltare atat pozitiv, cat si negativ, poate fi mijloc si obiect de munca, este o resursa reînnoibila, dar de neînlocuit.

Apa este un element indispensabil vieţii, pentru toate organismele şi ecosistemele, datorită răspândirii şi calităţilor deosebite pe care le are. Diversele teorii ale apariţiei vieţii pe pământ acordă apei un rol central, majoritatea considerând oceanul primul şi pentru miliarde de ani singurul leagăn al vieţii.

Echilibrul natural este adesea perturbat de om, din cauza favorizării unor specii şi distrugere a altora, direct sau indirect prin modificările aduse mediului. Echilibrul ecologic este un echilibru dinamic, şi compoziţia cantitativă şi calitativă în specii evoluează în timp şi spaţiu, chiar fără influenţa omului. Evoluţia ecosistemelor nu este liniară ci cu salturi determinate de evenimente majore climatologice sau de alta natură, iar în cazul particular al apelor de inundaţii, care sunt un element natural necesar evoluţiei naturale.

Toate vieţuitoarele, de la bacterii la mamifere, conţin un anumit procent de apă, ea jucând rol crucial, fiind mediul în care au loc toate procesele metabolice. Pentru organismele superioare, aportul de apă din mediu este indispensabil.

Problema raportului dintre om şi mediul ambiant nu este nouă, ea apărând o data cu cele dintâi colectivităţi omeneşti, căci omul cu inteligenţa şi spiritul creator care îl definesc, nu s-a mulţumit cu natura aşa cum era ea, ci a pornit o transformare a ei potrivit nevoilor sale. Echilibrul natural nu a avut de suferit decât, poate, pe arii foarte restrânse, care nu puteau afecta ansamblul.

Cotitura a intervenit o dată cu revoluţia industrială şi, mai cu seamă, cu noua revoluţie tehnicoştiinţifică, graţie căreia avioane şi rachete brăzdează, astăzi, văzduhul şi străpung norii; nave tot mai mari şi mai puternice despică mările şi oceanele; cascade de hidrocentrale transformă puterea apelor în energie electrică şi alimentează parcul de maşini în creştere vertiginoasă. Sub acest impact al dezvoltării economice au fost poluate, mai mult sau mai puţin grav, solul, apa şi aerul; au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie multe specii de plante şi animale, iar omul este confruntat la rândul lui cu diverse maladii cauzate de poluare, fenomen ce cuprinde astăzi toate ţările lumii.

Termenul de poluare (lat. pollo, polluere - a murdări, a profana) desemnează orice activitate care, prin ea însăşi sau prin consecinţele sale, aduce modificări echilibrelor biologice, influenţând negativ ecosistemele naturale şi / sau artificiale cu urmări nefaste pentru activitatea economică, starea de sănătate şi confortul speciei umane.

Ca rezultat al progreselor din industrie, agricultură şi tehnologie, se creează cantităţi tot mai mari de noi deşeuri. Gazele, lichidele, deşeurile solide, deşeurile menajere şi apele reziduale poluează mediul şi în unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate. Într-un mediu ecologic echilibrat, deşeurile putrezesc producând materiale noi, utile; frunzele căzute creează un îngrăşământ natural care îmbogăţeşte solul; excrementele animalelor sunt descompuse de insecte şi organisme mai mici, eliminând din nou în aer şi în sol elemente importante. Un asemenea mediu, în care prosperă multe forme de viaţă, ar trebui să fie un model pentru viaţa modernă. Dacă vrem să trăim într-o lume sănătoasă, trebuie să minimalizăm efectele reziduurilor produse de societate.

Dacă reziduurilor li se permite să domine mediul, echilibrul natural este pierdut şi acest dezechilibru poate avea efecte dezastruoase – asupra animalelor, vegetaţiei şi chiar a climei. Din aceste motive, studiul şi impiedicarea poluării a devenit o necesitate a comunităţilor umane. Orice activitate umana are un impact potenţial asupra mediului înconjurător. Ca parte a naturii, omul internacţionează desigur cu mediul, dar stadiul la care a ajuns civilizaţia umană face ca noi să fim oarecum ieşiţi parţial de sub legile naturii şi mecanismele ei de reglare, ceea ce ne face mai puternici dar totodata foarte vulnerabili, greşelile nemaifiindu-ne corectate prompt de natură. Trebuie acum tot mai mult să ne purtam de grijă singuri şi nouă dar şi naturii, de care continuăm totuşi să depindem.

Poluarea apei reprezinta o alterare a calitatilor fizice, chimice sau biologice ale acesteia, produsa direct sau indirect de o activitate umana, in urma careia apele devin improprii pentru folosirea normala, in scopurile in care aceasta folosire era posibila inainte de a intervenii alterarea.