Analiza cererii de produse pe piața natională

Analiza cererii și ofertei se poate aplica la toate resursele care intră pe piață in procesul de schimb. Prin ințelegerea mecanismelor de modificare a cererii și ofertei, vă veți putea forma o imagine clară asupra factorilor care contribuie la evoluția salariilor, dobanzilor, chiriilor etc

Resursele reprezintă totalitatea mijloacelor disponibile și posibil de a fi valorificate in producerea de bunuri materiale și servicii. Acele resurse productive atrase și utilizate in activitatea economică se numesc factori de producție. In cadrul activităților productive, sunt folosiți simultan mai mulți factori de producție. Aceștia pot fi clasificați după mai multe criterii.

Conform celei mai cunoscute clasificări, factorii de producție sunt:

- pămantul

- munca

- capitalul

Pămantul sau factorul natural al producției reprezintă totalitatea resurselor naturale, care pot fi folosite la producerea bunurilor și serviciilor.Pămantul este punctul de plecare al intregii activități economice. El constituie atat substanța și condițiile materiale primare ale producției (minerale, petrol, apă), cat și forța motrice necesară pentru dezvoltarea producției de bunuri materiale și servicii (resurse primare de energie). Pămantul este arareori utilizat in starea lui naturală. Pentru a putea fi utilizat, pămantul trebuie de cele mai multe ori curățat, nivelat, drenat. Investițiile făcute in scopul amenajării solului duc la creșterea valorii economice a acestuia, transformandu-l in pămantul capital.

Munca - factorul primar de producție - reprezintă activitatea intelectuală și/sau fizică desfășurată in scopul realizării bunurilor necesare satisfacerii unor trebuințe imediate și de perspectivă.Munca este factorul de producție activ și determinant, prin intermediul căruia sunt antrenați ceilalți factori de producție, realizandu-se combinarea și utilizarea lor eficientă. Factorul muncă este supus in prezent unor modificări importante, cum ar fi reducerea relativă a timpului de muncă, substituirea accelerată a muncii cu capital, accentuarea efortului intelectual și fructificarea acestuia prin inlocuirea activităților manuale cu procesele automatizate și robotizate. Factorul muncă poate fi analizat din punct de vedere cantitativ, calitativ și structural.

Capitalul poate fi definit ca totalitatea bunurilor a căror utilizare face posibilă desfășurarea producției și utilizarea factorilor primari - munca și pămantul.

După modul in care se consumă și se inlocuiește, capitalul se clasifică in: capital fix și capital circulant.

In realitate, pe piață se produc simultan o mulțime de schimbări. Curbele cererii și ofertei sunt intr-o continuă deplasare. Poate cel mai bun exemplu il reprezintă bursa de valori unde condițiile se modifică rapid, determinand o schimbare continuă și anarhică a prețului acțiunilor. Prețul acțiunilor este determinat de o serie de factori specifici. Cel mai important este potențialul acestora de a contribui la creșterea veniturilor deținătorilor, in comparație cu alte valori pe care aceștia și le-ar putea cumpăra cu aceeași sumă de bani: obligațiuni, bunuri imobile etc.