Analiza Factorilor care au Influențat Numărul Populației în România între Anii 1990-2007

I.INTRODUCERE

În ultimele decenii, majoritatea ţărilor europene s-au confruntat cu un fenomen demografic îngrijorător,având ca principale caracteristici reducerea natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei. România nu face excepţie de la evoluţiile înregistrate în plan european; ultimele decenii au fost marcate printr-o scădere continuă şi semnificativă a populaţiei României.

România se confruntă cu schimbări dramatice în structura populaţiei. Diferiţi factori, precum creşterea speranţei de viaţă, scăderea natalităţii şi migraţia externă, schimbă media de vârstă a populaţiei.

Efectele negative ale procesului de îmbătrânire asupra desfăşurării vieţii economice şi sociale, cât şi asupra evoluţiilor demografice viitoare, sunt vizibile dar se vor accentua în timp, determinând perturbaţii la nivelul populaţiei şcolare, populaţiei fertile, populaţiei în vârstă aptă de muncă şi populaţiei vârstnice.

Schimbările care au avut loc în dinamica populaţiei sunt rezultatul direct al tendinţelor înregistrate la nivelul fenomenelor demografice care determină numărul şi structura populaţiei: natalitatea, mortalitatea şi migraţia externă.

Migraţia externă este un fenomen demografic al cărui evoluţie depinde direct de forţa factorilor specifici mecanismului de „atracţie/respingere" şi care sunt predominant economici. Atâta timp cât va exista un decalaj economic între ţara noastră şi ţările dezvoltate, propensiunea spre emigrare nu se va diminua. Însă dimensiunea fluxurilor de emigranţi va depinde tot mai mult de politicile de imigrare ale ţărilor dezvoltate, în special ale celor din UE. Transformările în sistemul politico-social din România după 1989, respectiv libera circulaţie a

persoanelor, cât şi prăbuşirea economică şi a nivelului de trai în România (care au produs şomajul de termen lung şi sărăcia de masă) au constituit premizele creşterii semnificative a nivelului emigraţiei româneşti. Posibilităţile de limitare a consecinţelor negative ale emigraţiei sunt preponderent economice: creşterea economică şi crearea de locuri de muncă cu salarii atractive în România.

Mortalitatea, o altă componentă al cărei nivel relativ ridicat a contribuit la scăderea populaţiei, deşi cu o tendinţă descendentă, a rămas relativ mare în România în comparaţie cu ţările dezvoltate, diferenţele fiind mari în special pe anumite categorii de vârstă (precum 0-5 ani) şi pe anumite cauze de deces, zone în care există potenţial de îmbunătăţire a situaţiei.

Evoluţia duratei medii a vieţii este condiţionată de un complex de factori, o importanţă deosebită revenind stilului de viaţă, stării de sănătate, alimentaţiei, nivelului educaţiei pentru sănătate, dar şi condiţiilor economico-sociale din societate. Evoluţia favorabilă a duratei medii de viata poate fi atribuită în principal creşterii venitului naţional brut pe cap de locuitor, precum şi creşterii ponderii cheltuielilor pentru sănătate din ultima decadă .

Natalitatea, cea de-a treia componentă a dinamicii populaţiei, a înregistrat, în ultimii ani, o uşoară redresare după „prăbuşirea" din anii ’90. În condiţiile în care nu se poate aştepta, pe termen scurt şi mediu, ca migraţia externă şi mortalitatea să contribuie semnificativ la reducerea scăderii demografice din România, natalitatea rămâne singura componentă asupra căreia se poate acţiona cu rezultate eficiente, vizibile pe termen scurt şi având efecte pozitive de durată.

Noile realităţi economice şi sociale au contribuit asupra evoluţiei descendente şi apoi menţinerii la un nivel scăzut a natalităţii. Scăderea nivelului de trai, şomajul, incertitudinea şi stresul sunt factori specifici perioadei de tranziţie. De asemenea, evoluţiile recente ale natalităţii nu sunt străine de o percepere diferită a existenţei care ajunge să fie caracterizată de individualism şi de societatea de consum, reprezentând, în acelaşi timp, o componentă a unui proces mai larg de schimbare demografică şi psiho-socială care este cunoscut sub denumirea „de a doua tranziţie demografică".

Pe lângă scăderea fertilităţii, această nouă tranziţie este însoţită şi de schimbări în atitudini şi comportament asupra căsătoriei, coabitării, divorţului, copiilor născuţi în afara căsătorie.

Când scăderea natalităţii ori menţinerea unui nivel scăzut al fenomenului se instalează pe o lungă

perioadă de timp, intervine deteriorarea structurii pe vârste a populaţiei. Cu alte cuvinte, nu scăderea în sine a numărului populaţiei este evoluţia cea mai îngrijorătoare, ci faptul că acestei evoluţii i se asociază o degradare continuă a structurii pe vârste.