Analiza riscului obligațiunilor străine vs. euro-obligațiunile

Introducere

Acțiunile și obligațiunile au aparut în viața economică și au început să domine piața așa cum societățile mari și foarte mari sunt cele constituite sub forma juridică de “societăți de capital”. Chiar dacă în procesul dezvoltării economico-sociale și societățile de tip “I.M.M.” create sub aspectul formei juridice sub forma unor societăți “de persoane” și “mixte” este de subliniat faptul că forța economică, tehnică, financiară, de cercetare-dezvoltare aparține “societăților de capital” în care unitatea divizionară a capitalului este “acțiunea” iar posesorul ei “acționarul”.

Acțiunile și obligațiunile sunt formele clasice ale valorii lor mobiliare. Noțiunea de valori mobiliare definește titluri negociabile născute din drepturile de asociere sau în împrumuturile pe termen lung. Caracterul de valori mobiliare decurge din caracterul schimbător, din mobilitatea valorii titlurilor și de aici, posibilitatea și utilitatea negocierii acestor titluri.

Orice economie națională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existența și funcționarea unor piețe specializate unde se întâlnesc cererea și oferta de active financiare necesare dezvoltării în cadrul firmelor a producției de bunuri și servicii.

Această piață specializată este piața de capital (în accepțiunea sistemului european) sau piața financiară (conform teoriilor specifice sistemului anglo-saxon).

Titlurile primare sunt instrumente financiare, negociabile, emise în formă materială sau prin înscrisuri în cont ce dau posesorilor drepturi asupra emitentului conform legii și condițiilor de emisiune. Aceste drepturi se referă în primul rând la o remunerare a capitalului investit respectiv dobânda sau dividendul. În familia titlurilor primare se înscriu în primul rând două mari categorii de active financiare.

Pe de o parte acțiunile care sunt active financiare ce conferă drepturi asupra activului emitentului care în acest caz este societatea comercială pe acțiuni și a căror remunerare este dividendul, iar pe de altă parte obligațiunile ce sunt active de capital de împrumut emise de societăți comerciale, autorități locale (municipale) sau de guvern și care oferă o dobândă. financiara necesara dezvoltării în cadrul firmelor a producției de bunuri și servicii.

Și totuși ce sunt euro obligațiunile? Este mai mult decât clar faptul că trebuie să pornim de la ideea de obligațiuni, pentru că euro obligțiunile sunt niște categorii de obligațiuni. În acest caz să vedem ce sunt obligațiunile. Am găsit o mulțime de surse relevante pentru acest aspect. De pe Wikipedia, am extras următoarele informații: „Obligațiunea este un titlu de valoare care atestă calitatea de creditor a deținătorului ei față de emitent, emitentul obligându-se să plătescă deținătorului obligațiunii o sumă anuală fixă, numită cuponul obligațiunii, pe întreaga perioadă de valabilitate a acesteia. Obligațiunea este un înscris emis de o întreprindere care are nevoie de finanțare, pe baza căruia aceasta obține un împrumut. Firma care emite obligațiunea se numește debitor, iar cea care o deține se numeste creditor (acesta oferă un împrumut). Obligațiunile sunt active financiare cu dobândă fixă. La restituirea împrumutului, întreprinderea se obligă să plătească, de asemenea, o dobândă, stabilită în momentul emiterii obligațiunii. Obligațiunea reprezintă un contract prin care unui emitent i se cere să ramburseze investitorului suma luată cu împrumut, plus dobândă de-a lungul unei perioade convenite. Obligațiunile sunt titluri de valoare purtătoare de dobânzi, cu o rată fixă sau variabilă a dobânzii și cu scadență de cel puțin un an (de la data emiterii). Piața obligațiunilor este constituită în majoritate din obligațiuni cu o rată fixă a dobânzii.”

Este vorba de mai multe definiții, dar toate pot fi raportate la relația dintre emitent și creditor, care se stabilește în urma acordării unui împrumut care trebuie restituit. Aceeași idee, sub forme ușor diferite, am regăsit-o și din alte surse: „Obligațiunea este un titlu de valoare care se aseamănă cu un împrumut. Atunci când se cumpără obligațiuni, banii sunt împrumutați unei companii sau municipalități, denumită emitent. Acesta se obligă să ramburseze la scadență întreaga valoare împrumutată și să plătească annual dobânda pe toată dura ta de viață a obligațiunii. Ca și acțiunile, aceste titluri pot fi listate la bursa. „Obligațiunile sunt valori mobiliare care dau dreptul deținătorului lor la primirea unei dobânzi regulate (cupon) precum si la rambursarea principalului la scadență.

Deținătorii de obligațiuni sunt creditori pentru compania emitentă, spre deosebire de deținătorii de acțiuni (acționari) care sunt proprietari ai unei părți din aceasta (în funcție de deținere). Obligațiunile pot fi emise atât de companii cât și de autorități ale statului (Trezorerii, municipalități, alte autorități), unele din acestea beneficiind de garanția statului sau având garanția acoperirii prin venituri specific ce se vor realiza de pe urma finanțării unor proiecte.”

Concluzia acestei cercetări este faptul că o obligațiune presupune responsabilitatea de netăgăduit a emitentului de a plăti cupoane, lunar, celui ce i-a acordat datoria, urmând ca la scadență să ramburseze suma totală. În literatura de specialitate, se pare că s-a vorbit și se vorbește în continuare, într-o mare măsură de obilgațiuni, ca fiind instrumente financiare cu un anumit randament, preț și complexitate care trebuie foarte bine cunoscută și folosită înțelept de către actorii de pe piața financiară.