Arhitectura instituțională a UE

1. PARLAMENTUL EUROPEAN

- Originile PE se regăsesc în anii 50 și în tratatele fondatoare. Începând cu anii 1979 deputații europeni sunt aleși direct de către cetățenii pe care-i reprezintă. Alegerile parlamentare au loc la fiecare 5 ani.

- Alocarea locurilor în parlament are la bază o reprezentare degresivă şi proporţională a statelor membre. Astfel, statele mici trimit mai mulţi deputaţi în PE decât ar trebui dacă s-ar lua în considerare strict populaţiile statelor respective.

- Nr. maxim de parlamentari 732, minim 5 și maxim 99 dintr-un stat

- Configuraţia actuală a Parlamentului European a fost stabilită prin Tratatul de la Nisa (2000), care conţine prevederi referitoare la echilibrul puterii şi procesul decizional în cadrul Uniunii, în contextul unei structuri cu 27 de State Membre.

- PE își desfășoară activitatea în:

• FRANȚA – STRASBOURG – sesiuni plenare- SEDIUL PE

• BELGIA – BRUXELLES – reuniunile comisiilor parlamentare și a sesiunilor plenare suplimentare

• LUXEMBURG – serviciile administrative – SECRETARIAT GENERAL

Pe măsură ce procesul de integrare intraeuropeană s-a aprofundat asistăm la o creștere graduală a competențelor PE:

- Prin TRATATUL de la LUXEMBURG (1970) - înlocuirea contribuțiilor statelor membre prin resursele proprii ale Comunității a condus la prima extindere a competențelor bugetare ale PE prin tratatul de la L.

- ACTUL UNIC EUROPEAN- a consființit rolul PE în anumite domenii legislative și determinat necesitatea consimțământului PE pentru tratatele de aderare și de asociere;

- TRATATUL de la AMSTERDAM (1997) – a extins procedura de codecizie în cea mai mare parte a legislației – PE colegiuitor pe picior de egalitate cu Consiliul.

- TRATATUL de la NISA (2000-2004) – a extins aria procedurii de codecizie în încă șapte domenii prevăzute în Tratatul CE:

• Măsurile de susținere a acțiunii anti – discriminare a statelor membre

• Anumite măsuri pentru eliberarea vizelor

• Măsuri vizând cooperarea judiciară în materie civilă

• Susținerea măsurilor în domeniul industrial

• Acțiunile în domeniul coeziunii economice și sociale

• Reglementări vizând partidele politice la nivel european și în special privind finanțarea lor.

ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII PARLAMENTULUI EUROPEAN

Presupune 2 etape principale:

- PREGĂTIREA SESIUNII PLENARE – realizată de diferite comisii parlamentare specializate în domenii speciale ale activității UE – Temele supuse dezbaterii sunt de asemenea discutate în grupurile politice.

- SESIUNEA PLENARĂ – la care pot participa toți deputații

- Se organizează la STRASBOURG, o săptămână pe lună. Parlamentul organizează grupuri legislative și adoptă amendamente, înainte de a se lua decizie asupra textului în ansamblul său;

COMPETENȚELE ESENȚIALE ALE PARLAMENTULUI EUROPEAN:

A) PUTEREA LEGISLATIVĂ – o împarte cu CONSILIUL UE

- Alegerea sa prin sufragiu direct contribuie la garantarea legimității democratice a dreptului european

- Procedura cea mai frecventă pt adoptarea actelor legislative europene este CODECIZIA – actele adoptate prin această procedură sunt comune Parlamentului și Consiliului

- PE examinează programul de lucru anual al COMISIEI, indică actele care sunt oportune și cere COMISIEI, în virtutea dreptului său de inițiativă legislativă, să prezinte propuneri.

B) CONTROLUL DEMOCRATIC – PE exercită prin diferite forme control democratic asupra celorlalte instituții europene, mai ales asupra COMISIEI

- El poate refuza sau aproba desemnarea membrilor COMISIEI și este abilitat să cenzureze COMISIA, în ansamblul ei

- COMISIA este politic responsabilă în fața Parlamentului, care poate vota o moțiune de cenzură, cerând demisia sa colectiv;

- Parlamentul își mai exercită controlul asupra COMISIEI verificând rapoartele care-i sunt adresate de către COMISIE;

- parlamentarii adreseasă frecvent întrebări scrise, orale COMISIEI;

- Supervizează lucrările CONSILIULUI, Președintele acestuia asistă la sesiunile plenare și participă la dezbaterile importante din Parlament.

- Poate exersa o supraveghere democratică prin examinarea petițiilor cetățenilor și prin crearea de comisii temporare de anchetă.

- PE își aduce contribuția la reuniunile europene de nivel înalt.

C) PUTEREA FINANCIARĂ – împarte autoritatea bugetară cu Consiliul și poate astfel să influențeze cheltuielile UE. În conformitate cu procedura, el adoptă sau refuză bugetul în totalitatea sa.

o Comisia de control bugetar COCOBU a PE supraveghează execuția bugetară, și astfel în fiecare an președintele decide să aprobe sau nu modul în care COMISIA a gestionat bugetul în cursul exercițiului financiar precedent.