Asigurarea Aeronavelor

În funcţie de scopurile pentru care sunt utilizate, aparatele de zbor se clasifică în cinci categorii :

-Aeronave ale liniilor de transport aeriene – care pot fi regionale, naţionale sau internaţionale. Această categorie este singura care poate oferi societăţilor de asigurări baze de date credibile privind accidentele aviatice şi cauzele care le-au generat. Acest sector al aviaţiei dispune de un sistem de control exigent ce lipseşte în general altor sectoare şi care caută să elimine cât mai multe riscuri de daună şi să reducă frecvenţa de producere a pierderilor.

-Aparate de zbor aflate în proprietatea marilor corporaţii

-sunt folosite pentru a transporta angajaţi, asociaţi şi persoane din conducerea companiei ;

-sunt pilotate de profesionişti, angajaţi de către corporaţia care deţine avioanele ;

-piloţii sunt autorizaţi pentru aviaţia civilă şi zboară regulat, însumând mai multe ore de zbor pe lună.

Corporaţia care deţine avioanele exercită un control aproape total asupra zborurilor. Pentru societăţile de asigurări astfel de aparate ce aparţin companiilor prezintă un interes deosebit. Statisticile privind accidentele la această categorie de aparate de zbor sunt comparabile cu cele care aparţin liniilor de transport aeriene. De aceea, primele de asigurare sunt mai mici decât pentru avioanele proprietate personală.

-Aeronave proprietate personală – sunt folosite pentru rezolvarea unor probleme curente ale proprietarului, fie de afaceri, fie pentru agrement. La avioanele din această categorie , riscurile mai semnificative sunt : piloţi cu experienţă de zbor redusă, echipare tehnică modestă, aparate de zbor ieftine, folosirea unor aeroporturi de dimensiuni relativ mici şi care nu au dotările tehnice performante ale marilor aeroporturi.

-Aeronave speciale – aici se încadrează avioanele utilitare folosite pentru tratarea culturilor agricole cu insecticide, realizarea de fotografii de la mică altitudine, supravegherea conductelor de petrol, vânătoare, stingerea incendiilor declanşate în păduri, etc.

-Aeronavele de închiriat – au scop comercial şi sunt folosite pentru curse charter, ca taxiuri aeriene, pentru fotografiere la mare altitudine şi alte activităţi care au la bază obţinerea de profit. Tot din această categorie fac parte aparatele de zbor care pot fi închiriate de către piloţi şi cele destinate instruirii. Aparatele utilizate în scop comercial sunt folosite mai intens decât aparatele de zbor din celelalte categorii. Orele de zbor suplimentare contribuie la uzura mai accentuată a avioanelor şi, deci, la creşterea riscului de accident. De asemenea, experienţa piloţilor variază de la profesionişti cu multă experienţă, angajaţi în curse charter pe distanţe mari, până la începători, care participă la curusi de pilotaj. Experienţa pilotului are mare importanţă în stabilirea primelor de asigurare. De obicei, cotele primelor de asigurare pentru aparatele de zbor închiriate sunt mai mari decât pentru aparatele de zbor din celelalte categorii.

În evaluarea contractelor de asigurare trebuie să se ţină cont de specificul activităţii pentru care este folosit aparatul de zbor şi de probabilitatea de risc pe care o implică activitatea respectivă.

Riscurile asigurate

Se disting doau categorii de riscuri :

a. Toate riscurile, în timpul zborului, rulării la sol sau staţionării la sol

Este cea mai cuprinzătiare asigurare, oefră protecţie împotriva oricărui risc, indiferent dacă avionul se află la sol sau în aer. În poliţa de asigurare, timpul de zbor este prevăzut ca fiind perioada de timp în care avionul se află în aer, imediat după decolare. Ca moment iniţial se poate considera cel în care au fost pornite motoarele avionului pentru decolare, iar momentul final e cel al opririi motoarelor după aterizarea avionului.

b. Toate riscurile în timpul staţionării la sol

Acest tip de asigurare preia riscurile care pot apărea la sol atunci când avionul nu se află în mişcare sau când se mişcă prin alte mijloace decât prin propria forţă de propulsie (cazul tractării)

În poliţa de asigurare se menţionează :

- tipul aparatului de zbor ;

- sistemul de propulsie ;

- echipamentul de bord pentru navigare şi transmisie radio.

În vederea evaluării daunelor se folosesc următoarele metode :

- evaluarea în funcţie de valoarea agreată ;

- evaluarea în funcţie de valoarea reală;

Pe baza evaluării pot rezulta daune totale sau parţiale.

În baza contractului de asigurare, societatea de asigurări acordă despăgubiri pentru :

▪ pierderea totală, efectivă sau constructivă a aeronavei ori pentru avarierea acesteia din orice cauză (cu excepţia riscurilor excluse prin condiţiile generale de asigurare), în timo ce aeronava se găseşte în zbor, în rulare sau staţionare pe sol. Se consideră pierdere totală constructivă a aeronavei atunci când costul repunerii în folosinţă reprezintă mai mult de 3 pătrimi din valoarea asigurată a acesteia ;

▪ dispariţia aeronavei. Aceasta se consideră dispărută dacă timp de 90 de zile de la data ultimei ştiri primite de la aeronavă nu s-a mai putut stabili legătura cu aceasta ;

▪ cheltuielile necesare şi economice făcute pntru salvarea şi conservarea aeronavei, pentru transportul acesteia de la locul avarierii până la locul de efctuare a reparaţiilor sau pentru micşprarea pagubei, prevenirea extinderii pagubei, ori pentru stabilirea cauzelor şi a cunatumului acesteia ;

▪ cheltuieli de judecată, arbitraj, ş.a. făcute de asigurat, cu acordul societăţii, în scopul formulării pretenţiilor faţă de terţi.