Caracteristici ale Economiei de Piață în Diferite Regiuni ale Lumii

Capitolul I

Definirea conceptului de economie de piaţă

Economia de schimb sau de piaţă reprezintă o formă modernă a vieţii economice în care oamenii îşi desfăşoară activitatea în mod liber, în concordanţă cu avantajele pieţei şi pe baza respectului legilor juridice adoptate democratic. În cadrul economiei de schimb agentul economic are calitatea de producător-vânzător a unor bunuri destinate schimbului şi cea de consumator al unor bunuri produse de alţi agenţi economici pentru satisfacerea nevoilor sale.

Economia de piaţă se întemeiază pe proprietatea privată şi raportul dintre resurse şi trebuinţe, dintre producţie şi consum Ea se autoreglează prin corelaţia cerere-ofertă-preţ producând concurenţă între agenţii economici.In genere piaţa este locul de întâlnire dintre oferta producătorilor şi cererea cumpărătorilor. Piaţa însumează toate actele de vânzare-cumpărare.

Privită din punct de vedere istoric, piaţa a precedat cu mult ceea ce numim economie de piaţă. Din cele mai vechi timpuri, s-a practicat trocul, apoi s-a dezvoltat schimbul de mărfuri mijlocit de bani, comerţul devenind astfel o meserie. În decursul a sute de ani s-au constituit şi funcţionat adevarate organizaţii comerciale (de pildă, liga hanseatică), târguri (cele din evul mediu, mai ales din bazinul mediteranean, se caracterizau printr-o animaţie deosebită), în fine, a luat o amploare mare comerţul între state, cu deosebire acolo unde beneficiau de ieşire la mare. Fiind un produs al dezvoltării producţiei de mărfuri, piaţa s-a lărgit continuu, la început prin contopirea treptată a pieţelor locale, izolate unele de altele, apoi extinzându-se la nivel naţional şi internaţional.

Cu toate acestea, nu orice economie în care are loc schimb de produse sub formă de marfă este o economie de piaţă. Timp de multe secole, economiile agrare ale antichităţii şi meşteşugăreşti ale evului mediu au cunoscut schimbul de mărfuri doar ca o componentă secundară a lor. O perioadă destul de îndelungată ele au menţinut în cadrul lor, în forme aproape nealterate, tipul de economie naturală în care se consuma aproape tot ceea ce se producea. Treptat, treptat, pe masura amplificării schimbului de mărfuri, a conturării agenţilor economici (producători şi consumatori) participanţi la actele de schimb, precum şi a operaţiunilor efectuate de ei, a început să se contureze tot mai clar conţinutul şi trăsăturile de bază a ceea ce numim astăzi economie de piaţă.

Capitolul II.

Trăsături ale economiei de piaţă

Piaţa reprezintă unul dintre conceptele cele mai importante ale teoriei economice. De regulă, ea este definită ca locul unde îşi găsesc expresia, totalitatea actelor de vânzare-cumpărare.

Principalele caracteristici ale economiei de piaţă:

-pluralismul formelor de proprietate în care ponderea principală revine proprietăţii private;

-profitul reprezintă obiectivul pentru care se asumă riscul concurenţial;

-este o economie de intreprindere unde spaţial economic de decizie şi acţiune se realizează în unitatea economică;

-majoritatea preţurilor se formează liber influenţând şi pe cele din administraţie;

-predomină structurile tehnico-economice moderne;

-intervenţia directă şi indirectă a statului se rezumă la respectarea regulilor de funcţionare a pieţei şi a instituţiilor juridice şi economice;

-este centrul vital al economiei;

-libertatea de decizie şi de acţiune a agenţilor economici, dar ei îşi asumă responsabilitatea deciziei lor;

-este o economie concurenţială.

În economia de piaţă factorii de producţie şi bunurile economice realizate se află în proprietatea agenţilor economici. Proprietatea exprimă raporturile ce se stabilesc între oameni faţă de bunurile materiale şi de altă natură, raporturi reglementate de normele sociale şi juridice corespunzătoare. Proprietatea conferă deţinătorului următoarele drepturi :

- Posesiunea;

- Dispoziţia;

- Utilizarea;

- Uzufructul.