Cererea și oferta de muncă în România

Capitolul 1

PIAȚA MUNCII

Piața muncii reprezintă ansamblul actelor de vanzare-cumpărare a forței de muncă, al relațiilor specifice acestora, ce au loc într-un spațiu economic; relevă întâlnirea dintre cererea de muncă cu oferta de muncă, stabilirea pe această bază a condițiilor pentru angajarea salariaților și negocierea salariilor în funcție de performanțele acestora.

Munca este un atribut al omului, atât fizic cât și intelectual, folosit într-un scop precis, concretizat de obicei, în bunurile economice. Aspectele de pregătire, de educație determină valoarea forței de muncă. Modalitatea prin care se realizează unirea între forța de muncă și celelalte elemente ale unei activități economice este caracteristică fiecărui sistem al economiei.

În condițiile economiei cu piața concurențial-funcțională se folosește, mecanismul numit negocierea concretizată în anagajarea omului ca salariat.

Munca este un proces care se derulează în cadrul firmelor, în vederea producerii de bunuri și de valori economice, astfel că procesele economice, în mod obiectiv, nu pot să facă obiectul actelor vânzare - cumpărare.

În esență piața muncii reprezintă:

- Mediul economico-social, determinat din punct de vedere spațial și temporal;

- Tranzacțiile cu factorul de muncă au o anumită specificație;

- Operațiunile de pe piața muncii au loc fie în mod direct între proprietarii capitalului fizic și proprietarii capitalului uman, fie între reprezentanții acestora, fie printr-o combinație între primele două modalități;

- Este o piață contractual participativă în cadrul căreia, între purtătorii de cerere și purtătorii de ofertă de forță de muncă se desfășoară negocieri și se încheie contracte care armonizează pentru un timp delimitat, interesele partidelor;

- În funcționarea sa , piața muncii are o permanentă predispoziție spre conflict deoarece, pe lângă legile economice cu caracter obiectiv;

- Prețul forței de muncă, respectiv nivelul salariului, nu se formează doar pe baza forțelor libere ale pieței concurențiale și a altor mecanisme;

Piața muncii poate fi interpretată și ca un sistem de comunicare a informațiilor, între toate componentele structurale ale acestei piețe între ele și instituțiile statului.

Cererea și oferta pot fi segmentate astfel:

- Oferta de forță de muncă: pe sexe, pe grupe de vârstă apte de muncă, nivelul de instruire și de specializare;

- Cererea de muncă poate fi segmentată după: meserii, profesii, specialități, sectoare, ramuri, firme;

- După caracterul ocupării: primară, secundară;

- După gradul de ocupare: cu timp parțial sau cu timp complet.

1. Mecanismul de funcționare a pieței muncii

Mecanismul de funcționare a pieței muncii, reprezintă un ansamblu de legături între parteneri individuali autonomi, ca viitori salariați și patronatele autonome, care solicită și utilizează munca salarială, precum și legăturile și negocierile între reperezentanții acestor două părți, adică între organizațiile de sindicat și organizațiile patronatelor, care se derulează după reguli pre-determinate.

Concretizarea mecanismului de funcționare a pieței muncii se realizează prin contract de muncă ce exprimă drepturile și obligațiile părților, ca și modalitățile de transpunere a lor în economia reală în funcție de segmentarea pieței muncii. Contractul de muncă prevede tariful orar de salarizare, durata legată de muncă, indexarea la creșterea prețurilor de consum. Astfel, piața muncii este o piață contractuală la toate nivelurile și în toate locurile unde se manifestă relațiile între purtătorii ofertei și cei ai cererii de muncă.

Fricționalitatea ce caracterizează factorul muncă face foarte dificilă atingerea unei stări de echilibru perfect pe piața muncii. Pe lângă acest aspect, factorii generatori de dezechilibru pe piața muncii sunt diverși, cei mai importanți fiind: politica salarială; caracterul eterogen al muncii; segmentarea pieței muncii; modul de funcționare a instuțiilor pieței muncii într-un anumit cadru instituțional și legislativ; informarea pe această piață .

Piața muncii, ca unitate sistemică între oferta și cererea de muncă, funcționează în interdependență cu celelalte piețe specifice, mai intai cu piața bunurilor economice, ca unitate dinamică a ofertei agregate și cererii agregate de bunuri economice.

Prin mecanismul de funcționare a pieței muncii se reliefează faptul că, cererea de muncă depinde de oferta de bunuri economice pe care lucrătorii salariați o pot realiza și pune la dispoziția consumatorilor prin intermediul patronatului respectiv, ca utilizator al muncii.

Funcționarea pieței muncii demonstrează că, cererea de muncă pe termen scurt este practic invariabilă, deoarcece angajarea de salariați depinde de șansele de investiții ale producătorilor.

Funcționarea pieței muncii necesită punerea în mișcare într-o manieră specifică a ofertei de muncă, ținandu-se seama de gradul redus de mobilitate al acesteia. Acest grad redus de mobilitate decurge din influența variabilelor independente, care țin de demografie, de dezvoltarea culturală a omului, de sedentarismul specific al unor persoane .

Mecanismul de funcționare a pieței muncii reflectă interdependențele foarte diversificate între multiplele segmente sau forme ale acesteia. Unii specialiști decupează multiple forme ale acestei piețe și susțin că se accentuează caracterul lor eterogen după criterii specifice ca:

- Forma de proprietate;

- Legislația națională sau cea internațională;

- Forța economică a patronatelor;

- Apartenența statală a firmelor;

- Calitatea și structura muncii în raport cu tipul de progres tehnic predominant.