Comisia Europeană - Comisia Barroso

la Luxembourg.

Prin articolul 9 din Tratatul de fuziune de la Bruxelles, a fost instituita o Comisie unica a Comunitatilor europene, care s-a substituit Înaltei Autoritati a CECA precum si celor doua Comisii ale CEE si CEEA.

O serie de dificultati au trebuit surmontate înainte de a se ajunge la semnarea tratatului care a realizat unificarea executivelor. Primul privea puterile viitoarei Comisii executive unificate: vor fi ele aliniate la cele ale Înaltei Autoritati a CECA, executivul cel mai independent de sate, dupa textul tratatelor, sau la cele ale Comisiilor Pietei Comune sau Euroatomului?

De fapt, dezbaterea era pur teoretica: practica a aratat ca cel mai important dintre executivele comunitare era Comisia Pietei Comune; atentia orientata catre consideratii juridice formale sublinia cel putin persistenta reticentelor politice. Alte probleme, ridicate de unele delegatii, reprezentau semnul aparitiei mocnite a egoismelor nationale: cea a numarului comisarilor, Olanda tinând sa aiba doi reprezentanti în viitoarea comisie unica; cea a sediului institutiilor, Luxemburgul dovedindu-se putin dornic sa renunte la rangul sau de capitala a CECA… O data semnat si ratificat Tratatul de la Bruxelles, apare o ultima dificultate: mai multe guverne hotarasc sa subordoneze depunerea instrumentelor de ratificare unui acord privind numirea membrilor Comisiei unice. De fapt, guvernele Germaniei Federale si Olandei sustin candidatura profesorului Hallstein, fost presedinte al Comisiei CEE la presedintia Executivului unificat; guvernul francez, dimpotriva preconizeaza instituirea unei „rotatii” la presedintie – care i-ar permite sa îndeparteze una din partile cele mai îndraznete ale Europei supranationale. În final, un fals compromis este, înca o data, realiza aici, care nu încredinteaza domnului Hallstein decât un mandat de 6 luni – mandat pe are presedintele Comisiei îl va declina, acest scurt termen nepermitându-i instalarea unei administratii unice .

Tratatul de fuziune stipuleaza independenta Comisiei fata de guvernele statelor membre, dar stabileste raspunderea politica a acestea fata de Parlamentul European, care poate adopta o motiune de cenzura împotriva ei.

Prin AUE anumite puteri de decizie au fost transferate de la Consiliu catre Comisie.

Prin Tratatul de la Maastricht, articolul P, paragraf 1, au fost abrogate articolele de la 10 la 19 din ratatul de fuziune de la Bruxelles referitoare la compunerea si organizarea Comisie, în locul acestora fiind inserate în cele trei tratate comunitare dispozitii având un continut identic .

Principalele inovatii aduse de Tratatul de la Maastricht poarta asupra desemnarii si duratei mandatului Comisiei, respectiv de la 4 la 5 ani, situând-o astfel într-o anumita dependenta fata de Parlamentul european .

Prin Tratatul de la Amsterdam, Comisia a ramas cu aceleasi atributii, modificarile aduse de tratat nefiind esentiale, astfel :

- în privinta cooperarii în domeniul justitiei si al afacerilor interne, prerogativa unor initiative, care la momentul respectiv erau exercitate împreuna cu statele membre, îi ramân în exclusivitate;

- în domeniul „cooperarii intensificate”, în cadrul CE, Comisia detine monopolul initiativei, pe care nu o împarte cu statele membre;

- s-a întarit pozitia presedintelui Comisiei.

ORGANIZARE

Modul în care este ales Presedintele Comisiei si membrii ei, conform reglementarilor Tratatului de la Nisa, este urmatorul:

„Art. 214(2). Consiliul, reunit în prezenta sefilor de stat si de guvern, hotarând printr-o majoritate calificata, va numi persoana pe care intentioneaza sa o numeasca Presedinte al Comisiei Europene; nominalizarea trebuie sa fie aprobata de Parlamentul European.

Consiliul, hotarând prin majoritate calificata si prin acordul comun cu Presedintele nominalizat, va adopta lista cu celelalte persoane pe care intentioneaza sa le numeasca ca membrii ai Comisiei, în concordanta cu propunerile facute de catre fiecare stat membru.

Presedintele si ceilalti membrii ai Comisei astfel nominalizati, în bloc, vor fi supusi votului de aprobare al Parlamentului European. Dupa aprobarea de catre Parlamentul European, Presedintele si ceilalti membrii ai Comisiei vor fi investiti de catre Consiliu care va hotarî prin majoritate calificata.”

Tot referitor la Comisie se arata ca actualul art. 215 TCE va fi înlocuit cu:

„Art. 215. Cu exceptia reînnoirilor obisnuite sau din cauza de deces, functia membrilor Comisiei înceteaza în mod individual prin demisie voluntara sau din oficiu.

Membrul demisionar sau decedat este înlocuit pentru perioada ramasa din mandat de catre un nou membru numit de Consiliu, care hotaraste cu majoritate calificata.

Consiliul poate, hotarând prin vot unanim, sa decida sa nu se mai produca înlocuirea. În eventualitatea unei demisii voluntare sau din oficiu, Presedintele este înlocuit pentru durata ramasa din mandat. Procedura prezentata la 214(2)este aplicabila pentru înlocuirea Presedintelui.

În afara cazului demisiei din oficiu reglementata de art. 216 membrii Comisiei vor ramâne în functie pâna când vor fi înlocuiti, sau pâna când Consiliul va decide ca nu este cazul ca înlocuirea sa aiba loc.”

Articolul 217 din TCE va fi înlocuit de noul articol 217, care prevede urmatoarele:

„1. Comisia va lucra respectând orientarile politice definite de Presedintele ei, care va decide asupra organizarii sale interne, pentru a asigura functionarea ei coerenta, eficienta si pe baza de colegialitate.

2. Responsabilitatile care incumba asupra Comisiei vor trebui structurate si alocate între membrii Comisiei de catre Presedintele ei. Acesta poate realoca aceste responsabilitati în timpul mandatului comisiei. Membrii Comisiei trebuie sa duca la îndeplinire responsabilitatile care le-au fost însarcinate de catre Presedinte, sub autoritatea acestuia.

3. Dupa obtinerea aprobarii Colegiului, Presedintele va numi vicepresedinti din rândul membrilor Comisiei

4. Un membru al Comisiei trebuie sa demisioneze la cererea Presedintelui, dupa obtinerea de catre acesta a aprobarii Colegiului”.