Contabilitatea și fiscalitatea datoriilor salariale

INTRODUCERE

Orice activitate care se initiaza sau exista in societate, genereaza nevoia de munca. Aceasta reprezinta volumul total de munca necesar activitatilor intr-o tara pe o perioada data. Dar ea nu contine in intregime o cerere care se exprima (manifesta) pe piata muncii. Conditia generala pentru ca nevoia de munca sa ia forma cererii de munca este remunerarea sa (salarizarea ei). De aceea, in cererea de munca, nu se includ activitatile care se pot realiza de catre femeile casnice, militari in termen, studenti si alti nesalariati.

Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariata, care se formeaza la un moment dat intro economie de piata. Cererea se exprima prin intermediul numarului de locuri de munca.

Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza pe seama utilizarii disponibilitatilor de munca existente in societate, adica a volumului de munca, ce poate fi depus de populatia apta de munca a tarii respective, in perioada data. Si in acest caz, trebuie sa avem in vedere ca nu toate disponibilitatile de munca se constituie in oferta, ci numai acelea care urmeaza sa fie remunerate, salarizate.

Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii societatii in conditii salariale.

Oferta de munca se exprima prin numarul celor apti de munca sau populatia apta, disponibila din care se scade numarul femeilor casnice, al studentilor si al celor care nu doresc sa se angajeze in nici o activitate, intrucat, au resurse pentru existenta sau alte preocupari.

Piata muncii, ca expresie a raportului dintre cerere si oferta se desfasoara in doua trepte sau faze. Prima se manifesta pe ansamblul unei economii sau pe segmente mari de cerere si oferta, determinate de particularitatile tehnico-economice ale activitatilor. In cadrul acestei faze, se formeaza conditiile generale de angajare a salariatilor, se contureaza principiile care actioneaza la stabilirea salariilor si o anumita continuare a celei dintai si consta in intalnirea cererii cu oferta de munca in termini reali, in functie de conditiile concrete ale firmei si salariatilor ei.

Lucrarea intitulata “ Contabilitatea creanțelor și a datoriilor cu personalul, asigurările și protecția socială “ isi propune sa prezinte modul de calcul al salariului, al datoriilor la asigurarile sociale, asigurari de sanatate, fond de somaj, fond de risc si accidente, scopul final fiind o mai buna intelegere a problemelor legate de salarizare.

Conform Legii 571/2003, venituri din salarii sunt considerate toate veniturile in bani si/sau natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitatea temporara de munca.

Bugetul asigurarilor sociale de stat, alaturi de bugetul de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale formeaza bugetul public.

In economia contemporana, bugetul public constituie veriga centrala a sistemului financiar al oricarei tari, fiind expresia unui tip specific de relatii financiare - relatiile bugetare - care se manifesta in procesele formarii si utilizarii fondurilor bugetare necesare organelor statului de la nivel national si de la nivelul unitatilor sale administrativ-teritoriale.

CAPITOLUL I - CADRUL GENERAL AL CONTABILITĂȚII

1.1 ELEMENTE GENERALE PRIVIND SALARIZAREA

Salariile reprezinta pretul fortei de munca utilizate in procesul de productie, precum si acea parte din venitul national destinata consumului individual al salariatilor bugetari, in functie de munca prestata si sectorul neproductiv de activitate unde lucreaza.

Marimea drepturilor de personal se stabileste prin negocieri colective sau individuale intre angajatori si salariati. In urma negocierilor se stabileste un contract colectiv de munca care contine forma de salarizare, sistemul de sporuri, de premiere si alte drepturi si obligatii. In baza contractului colectiv de munca se incheie contracte individuale de munca ce pot contine elemente in plus, dar in nici un caz in minus fata de contractul colectiv de munca. Angajatorii sunt obligati sa negocieze salariul la cel putin nivelul salariului minim brut pe tara.

Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de baza, potrivit incadrarii, nu poate fi inferior nivelului salariului de baza minim brut pe tara.

Structural, salariile sunt formate din: salariul de baza cuvenit angajatilor, sporurile si adaosurile pentru conditii deosebite de munca si pentru rezultatele obtinute (sporuri pentru conditii grele de munca, sporuri pentru orele prestate pe timpul noptii, sporuri pentru orele suplimentare de munca, sporuri pentru vechime neintrerupta in munca), indemnizatiile si alte sporuri acordate pentru conducere, indexarile de salariu si compensarea cresterilor de preturi, indemnizatiile acordate pentru concediul de odihna.

In fondul de salarii sunt incluse si indemnizatiile platite personalului, care lucreaza pe baza de contracte de prestari servicii in masura in care sunt prevazute a fi suportate de acesta.

Sunt incluse in categoria decontarilor cu personalul si ajutoarele materiale si de protectie sociala sub forma de: ajutoare de boala pentru incapacitate temporara de munca, ajutoare de deces si alte ajutoare acordate de unitatea patrimoniala, care se suporta din contributia pentru asigurari sociale, precum si sumele achitate potrivit legii pentru somaj tehnic.

Pentru desfasurarea normala a activitatii lor, agentii economici folosesc forta de munca. Intre acestia si personalul angajat intervin decontari pentru munca prestata, sub forma de salariu, in conditiile prevazute in contractul de munca.

Salariul de baza se stabileste pentru fiecare salariat in functie de calificarea, importanta, complexitatea lucrarilor ce revin postului in care este incadrat, cu pregatirea si competenta profesionala.

Totalitatea drepturilor cuvenite salariatilor constituie fondul de salarizare al unitatii si reprezinta pe de o parte cheltuieli ale unitatii, iar pe de alta parte, decontari cu personalul unitatii si cu alte organisme beneficiare ale unor sume legate de drepturile salariale ale personalului.

Contabilitatea operatiilor privind decontarile cu personalul efectueaza lucrari ce privesc operatiunile banesti care insotesc drepturile de personal. Acest resort indeplineste atributii operative in legatura cu intocmirea si ordonantarea documentelor de plati in numerar si prin virament si urmarirea modului de tinere a evidentei de mijloace banesti si cu organizarea si controlul platilor, cu si fara numerar, privind drepturile si datoriile banesti ale personalului. Ordonantarea documentelor de plati inseamna autorizarea casieriei sa onoreze si sa depuna la banca actele respective in vederea efectuarii platii. Inainte de a se efectua ordonantarea, documentele sunt supuse organelor in drept din unitatea patrimoniala spre aprobare, se exercita controlul asupra lor, se verifica si eventual se refuza inregistrarea acelora care nu indeplinesc conditiile legale.