Controlul Financiar Intern de Gestiune

CAPITOLUL I

1.1. PRINCIPII GENERALE PRIVIND CONTROLUL FINANCIAR

În conformitate cu prevederile legale, controlul financiar se organizează prin Legea nr.30/1991 Organizarea Controlului Financiar de Stat şi H.G. nr.720/1991 privind Organizarea şi funcţionarea controlului propriu. Controlul financiar se execută sub forma:

- Controlului ierarhic;

- Controlului financiar preventiv

- Controlului de gestiune.

Controlul este un atribut al conducerii la orice nivel ierarhic şi constituie mijlocul principal pentru informare, cunoaşterea situaţiei patrimoniale reale la un moment dat în vederea luării deciziilor şi măsurilor de perfecţionare a activităţilor administrativ –gospodăreşti

Controlul, ca funcţie a conducerii asigură cunoaşterea şi perfecţionarea modului de gestionare a patrimoniului, precum şi orientarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii economice specifice fiecărui agent economic.

Controlul este verificarea permanentă, periodică sau inopinată , făcută într-un domeniu, cu scopul de a cunoaşte realitatea şi modul cum se desfăşoară activitatea din domeniul respectiv, spre a întâmpina sau lichida eventualele lipsuri sau de a îmbunătăţii activitatea.

Exactitatea, realitatea şi corectitudinea informaţiilor despre situaţia patrimonială şi financiară a agenţilor economici depind în mare măsură de controlul financiar.

Activitatea unităţilor economice este supusă la numeroase controale pe diferite domenii, ceea ce indică şi o serie de dificultăţi, atât la înţelegerea noţiunii,cât şi perceperea ei, ca un lucru util de acceptat. Astfel , sunt controale din interior , cât şi din exterior cum ar fi: inventarierea patrimoniului, control de natură financiar contabilă, control de respectare a normelor sanitare, a condiţiilor de mediu, control profesional etc. În aceste condiţiuni în corelare cu factorul timp apare riscul asimilării controlului ca o acţiune nou venită, de constrângere, ajungându-se uneori la neacceptare şi chiar refuz.

Pornind de la aceste cauze, în interpretarea noţiunii de control, au rezultat abordări, din care a apărut pe de o parte reacţia de a înţelege controlul ca o verificare ulterioară cu finalitate punitivă şi în subsidiar având un rol corectiv, iar pe de altă parte controlul înseamnă, stăpânirea şi menţinerea entităţii economice.

Aceste puncte de vedere, scot în evidenţă elementele constitutive ale controlului, respectiv acţiunea acestuia în direcţia aspectului punitiv, de sancţionare a neregulilor constatate, cât şi aspectul de instrument de bază al conducerii, legat de funcţia de previziune cu care se interferează.

În contextul abordării ca instrument al conducerii, putem vorbi şi de controlul orientat spre viitor, prin care managerii folosind informaţiile cele mai recente furnizate de control, le compară cu cele prevăzute în programe, aducând modificări acestora, astfel realizându-se concordanţa între previziuni şi obiectivele finale.

Desigur caracterizarea controlului dintr-un punct de vedere sau altul, la care m-am referit, trebuie privită în corelare şi cu tipul de control, respectiv cel venit din afară, sau din interiorul entităţii controlate.

Pornind de la punctele de vedere enumerate, considerăm că noţiunii de control îi sunt specifice, atât caracterul de constrângere punitiv (sancţionator), cât şi de instrument esenţial la îndemâna conducerii în vederea atingerii scopurilor propuse în cadrul entităţii.

Controlul ca activitate umană, astfel cum este organizat în baza legilor specifice, poate fi definit ţinând seama de scopurile sale, ca cel care urmăreşte respectarea regulilor financiare în activitatea economică care urmează a se efectua, sau după efectuare - derivând din caracterul preventiv sau ulterior al controlului financiar - luând măsuri în consecinţă de înlăturare şi remediere a neajunsurilor evidenţiate.

Sursele de informaţii pentru controlul financiar le oferă în primul rând contabilitatea, dar şi alte documente, precum: balanţă, situaţii lunare, informaţii statistice

Controlul se efectuează în mare parte periodic, dar pentru anumite aspecte el poate fi semicontinuu. Există însă şi o procedură de control excepţională, foarte semnificativă, care se întemeiază pe estimarea valorii întreprinderii şi care are loc în anumite circumstanţe: creşteri de capital, fuziuni cu alte întreprinderi, cesiuni totale sau parţiale de active, luări de participaţii la alte întreprinderi, lichidări financiare, etc. Controlul se deosebeşte de celelalte activităţi prin faptul că stările, situaţiile, procesele şi fenomenele economico-financiare sunt raportate la standarde bine definite.

Caracteristica cea mai importantă a controlului financiar constă în aceea că faptele sunt apreciate în funcţie de respectarea regulilor, normelor. Controlul stabileşte stări, fapte, compară constatările cu reglementări, legi în vigoare, şi în final apreciază rezultatele obţinute prin comparările efectuate.

Modelul activităţii de control se prezintă astfel:

Măsuri corective

Fig. nr.1.1.1. Modelul activităţii de control

1.2. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CONTROL FINANCIAR

Organizarea activităţii de control financiar, presupune în general:

- Stabilirea obiectivelor activităţii;

- Asigurarea condiţiilor de realizare a scopului urmărit;

- Selecţionarea şi angajarea personalului;

- Stabilirea pe locuri de muncă şi fiecare persoană a sarcinilor, drepturilor, obligaţiilor şi răspunderilor.