Introducere Capitolul I. Aspecte teoretice privind creditarea investiţiilor 1.1 Sursele proprii si cele imprumutate de finantare a investitiilor 1.2 Creditarea investiţiilor – aspecte si generalitati Capitolul II. Practici naţionale privind creditarea investiţiilor 2.1 Credite alocate în scop investiţional în Republica Moldova 2.2 Companii de garantare a creditelor Concluzii Bibliografie
Introducere Investiţiile reprezintă variabila macroeconomică care odată fiind realizate prolonghează ritmurile de creştere economică. Efectuarea unor investiţii în sfera producţiei de bunuri şi/sau servicii are ca efect sporirea şi diversificarea ofertei şi implicit, creşterea veniturilor agenţilor economici. Concomitent, va fi influienţat gradul de ocupare a forţei de munca, iar creşterea numarului de angajaţi şi/sau a câştigurilor lor salariale conduce la sporirea cererii de bunuri si servicii. Nu în ultimul rând, investiţiile constituie suportul material al promovării progresului tehnico-ştiinţific în diverse sectoare de activitate. Proiectele de investiţii aplicate sunt mijlocul principal de valorificare a soluţiilor tehnice şi tehnologice noi oferite de cercetarea ştiinţifică De mare actualitate este şi rolul pe care trebuie să-l joace activitatea de investiţii în rezolvarea marilor probleme ale lumii contemporane referitoare la protectia mediului ambiant, refacerea echilibrului ecologic acolo unde ,de cele mai multe ori din ignoranta, acesta a fost rupt. În plan social, investiţiile joaca rolul de regulator/compensator în ocuparea fortei de munca, în îmbunataţirea calitaţii vieţii. Realizarea de investiţii presupune şi finanţarea lor, adică existenţa resurselor necesare pentru efectuarea unor activităţi economico-sociale. Actualmente, situaţia economică a ţării, ce se caracterizează şi printr-un deficit de resurse investiţionale orientat spre scopuri productive şi modernizări economice, importanţa investiţiilor pentru Republica Moldova este extrem de mare. Obţinerea eficienţei din investiţii depinde, în mare măsură, de alegerea surselor de finanţare.Alegerea se face între surse proprii şi cele împrumutate. Întreprinzătorii nu se autofinanţează 100% şi, de regulă, se face apel la finanţare externă. Una dintre surse împrumutate de finanţare a investiţiilor reprezină creditarea. Creditul devine instrument activ în stimularea dezvoltării economiei, prin intermediul lui încurajându-se acţiunea anumitor fenomene, în funcţie de obiectivele urmărite a se realiza. Creditul a cunoscut şi cunoaşte numeroase forme, apărute pentru a răspunde cât mai bine necesităţilor resimţite de agenţii economici în diferite împrejurări, deci creditul s-a dezvoltat şi s-a diversificat continuu, în prezent manifestându-se printr-o mare varietate de forme. Actualmente, creditarea devine o parte indispensabilă a relaţiilor de piaţă. Această metodă de finanţare a obţinut o răspîndire largă datorită avantajelor sale. Printre acestea, se numără: condiţii favorabile, ratele dobânzii reduse, rapiditate în perfectare a contractului de credit, scheme de rambursare favorabile, poziţii flexibile în asigurarea creditului. Pentru a face faţa cuncurenţei, băncile micşorează ratele dobânzilor, precum şi elaborează condiţii din ce în ce mai accesibile pentru acordarea creditelor. Trebuie să menţionăm şi faptul că criza economică globală a afectat atît sistemul de creditare, cît şi întregul sistem bancar, faptul care confirmă odată în plus actualitatea temei.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
