E-guvernarea reprezintă utilizarea tehnologiei informaţiei, în particular a serviciilor de internet, în operaţiunile guvernamentale. Ea include însă, pe lângă utilizarea serviciilor de internet, folosirea tuturor tehnologiilor comunicaţiei, de la fax la sistemele sofisticate folosite de ministere sau de aparatul guvernamental. E-guvernarea mai reprezintă şi interacţiunea dintre Guvern, Parlament şi alte instituţii publice cu cetăţenii prin mijloace electronice. Procesul rapid de dezvoltare şi progres în ceea ce priveşte tehnologia informaţiei a dus astfel la o percepţie diferită a cuvântului guvernare. S-a urmărit prin investiţiile IT îmbunătăţirea proceselor de administraţie, eliminarea procedurilor birocratice şi simplificarea metodologiilor de lucru, reducerea fraudei şi a înşelăciunii prin creşterea transparenţei guvernării. De asemeni, s-a dorit prin utilizarea instrumentelor IT furnizarea informaţiilor şi serviciilor către cetăţeni, alegerea reprezentanţilor, îmbunătăţirea relaţiilor cu celelalte organisme guvernamentale sau cu mediul de afaceri. Sensul implementării e-guvernării este deci de sus în jos, de la stat la cetăţean. Vor exista astfel noi căi de acces la educaţie şi noi modalităţi de a lua în considerare opiniile cetăţenilor. Principalele componente ale e-guvernării sunt: - G2G (Government to Government) sau Guvern - Guvern inclusiv subcategoria - G2E -Guvern – Angajaţi guvernamentali - G2C (Government to Citizens) - Guvern – Cetăţeni - G2B (Government to Business) - Guvern – Companii G2G (Government to Government) sau Guvern – Guvern înseamnă comunicarea dintre mai multe instituţii publice diferite pentru rezolvarea unei probleme unice a cetăţeanului. Această comunicare este, de cele mai multe ori, nedetectabilă de către cetăţean, şi presupune schimbul de date la diferite nivele de securitate între sistemele informatice ale celor două instituţii. G2E (Guvern – Angajaţi guvernamentali) această sub-categorie a relaţiilor din sfera publică, presupune managementul online a relaţiilor dintre guvern şi angajaţi prin intermediul noilor tehnologii electronice şi a Internetului. G2C (Guvern-Cetăţeni) Serviciile din această categorie reprezintă aducerea Guvernului mai aproape de cetăţeni, online. În primul rând, se urmăreşte aducerea online a unor informaţii simple, apoi relaţia cetăţean-guvern devine interactivă existând comunicare şi schimburi de date în ambele direcţii şi în final, relaţiile devin tranzacţionale aceasta însemnând că unele servicii furnizate de guvern cetăţenilor pot fi prestate şi online – pe siteurile de Internet ale instituţiilor publice respective sau pe portaluri guvernamentale globale. G2B (Guvern – Companii) relaţiile dintre guvern şi companii sunt probabil unele dintre cele mai disputate şi mai analizate relaţii din sfera guvernării electronice. Principala cauză a acestei atenţii speciale este, pe de o parte, faptul că firmele private reprezintă motorul creşterii economice a unei ţări. Pe de altă parte, achiziţiile şi licitaţiile guvernamentale se mută din ce în ce mai mult pe Internet, acest lucru însemnând mai multă transparenţă şi costuri mai scăzute. Tehnologia a evoluat de la simpla facilitare a accesului la informatii prin intermediul internetului sau de completare a formularelor electronice, la accesul oamenilor la informaţile necesare pentru a se putea implica activ în discuţii despre cum trebuie servit interesul public cât mai bine. Chiar dacă noul serviciu public electronic aduce numeroase beneficii atât cetăţenilor cât şi sectorului privat, implementarea acestuia se loveşte de anumite bariere. În primul rând crearea şi dezvoltarea acestui sistem de e-guvernare necesită investiţii serioase. Apoi au loc schimbări majore în structura şi procesul de funcţionare a administraţiei publice. Dacă în modelul tradiţional, birocratic, fluxul informaţional era preponderent pe verticală şi mai puţin între departamente, e-guvernarea duce la unificarea fluxurilor verticale cu cele de pe orizontală.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
