Economia Serviciilor

Capitolul I. Definirea turismului internaţional

1.1. Conceptul de turism

Etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englez „tour" (călătorie), sau „to tour", „to make a tour" (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de voiaj în Europa - în general şi în Franţa - în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez „tour" (călătorie, plimbare, mişcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement. Termenul francez are rădăcini şi mai adânci, el derivă din cuvântul grec „tournos" şi, respectiv, din cel latin „turnus" şi înseamnă tot călătorie în circuit. Din termenul „turism" a derivat şi cel de „turist", adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.

Sintetizând cele enunţate, prin turism se înţelege:

• în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară, pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament;

• în al doilea rând, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general.

Luând în considerare rapida schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social în care se desfăşoară turismul în perioada de la ultima Conferinţă Internaţională a ONU privind turismul (Roma 1963), Conferinţa Internaţională asupra turismului şi statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de bază în turism:

„Turismul se referă la activităţile unei persoane care călătoreşte în afara mediului său obişnuit, pentru mai puţin de o perioadă specificată de timp şi al cărei scop principal de călătorie este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare."

Din perspectiva acestei definiţii şi a normelor elaborate recent de Organizaţia Mondială a Turismului este considerat turist „orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reşedinţei obişnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi remunerate în locul vizitat. Astfel sunt consideraţi turişti persoanele care:

• efectuează o călătorie de agrement (vacanţă, concediu);

• se deplasează în staţiunile baneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunătăţirii stării de sănătate;

• se deplasează în alte localităţi în scopul de a participa la competiţii sportive;

• călătoresc în scopuri profesionale, adică participă la conferinţe internaţionale, reuniuni ştiinţifice sau misiuni religioase etc;

• se deplasează în scopuri culturale.

Capitolul II. Analiza circulaţiei turistice internaţionale

2.1. Cererea şi oferta turistică internaţională

Cererea turistică internaţională se măsoară, în principal, prin numărul de sosiri şi de înnoptări (zile-turist), precum şi prin partea de încasările înregistrate în balanţa de plăţi a unei ţări la capitolul „turism”, iar oferta turistică este evaluată în funcţie de capacitatea de cazare turistică, în principal, cea hotelieră, precum şi prin numărul de produse turistice oferite de organizaţii de turism.

Turismul mondial se caracterizează prin foarte mari inegalităţi în repartiţia internaţională a fluxurilor turistice. Astfel, ţările în curs de dezvoltare, chiar dacă se află în progres, nu deţin decât mai puţin de o treime din totalul sosirilor de turişti internaţionali, la nivel mondial. Aceste evoluţii sunt amplificate prin sporirea ponderii fluxurilor turistice intra-regionale, care reprezintă mai mult de 30% din turismul internaţional, în lume.

2.2.Creşterea dimensiunilor turismului mondial

Evoluţia numărului de turişti, la nivel mondial, a cunoscut creşteri spectaculoase, în ultimele trei decenii. Astfel, dacă în anul 1975, Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.) înregistra 222 de milioane de sosiri ale turiştilor internaţionali, numărul acestora a ajuns la 808 milioane, în anul 2005 şi la cca 842 milioane de sosiri, în 2006, conform estimărilor provizorii ale O.M.T

Pe de altă parte, creşterea încasărilor obţinute din turismul internaţional s-a realizat într-un ritm şi mai rapid. Astfel, dacă în anul 1980, încasările din turismul internaţional, la nivel mondial, totalizau numai 102 miliarde dolari SUA, în anul 2005, acestea au atins, conform estimărilor O.M.T., cifra de 662 miliarde de dolari SUA (iar aceste cifre nu includ şi încasările din transporturile turistice internaţionale).

În tabelul nr. 3.1. este prezentată evoluţia numărului de sosiri şi a încasărilor din turismul internaţional, la nivel mondial, în perioada 1970 – 2005.

Tabelul nr. 1.: Evoluţia numărului de sosiri şi a încasărilor din turismul internaţional,

în perioada 1970 – 2005

Anul Nr. sosiri (mil.) Încasări (miliarde USD)

1970 165 18

1990 457 268

1995 551 405

2000 698 477

2004 766 632

2005 808 682

Sursa: O.M.T., 2006

În privinţa volumului încasărilor din turismul internaţional, pe marile regiuni turistice ale lunii, care au crescut, în ultimele decenii, într-un ritm superior celui al numărului de sosiri ale turiştilor internaţionali (de exemplu, în anul 2005, faţă de 2004, rata de creştere a încasărilor a fost de 7,7%, faţă de 5,6%, rata de creştere a numărului de sosiri), remarcăm primul loc deţinut de Europa, cu 51% din totalul de încasări (exprimate în $ SUA, urmată de Americi, cu 21,3% şi de Asia de Sud şi Pacific, cu 18.9% din totalul încasărilor mondiale (vezi tabelul nr.3.2.)