Elaborarea Programului de Producție într-o Exploatație Agricolă

I.Funcţia de previziune

Funcţia de previziune are în vedere un efort de gândire şi acţiune a managerilor în scopul de a identifica anticipativ problemele care vor interveni în activitatea unităţii, din interiorul şi/sau din afara ei. Cunoscute cu anticipaţie se creează, datorită timpului aflat la dispoziţie, posibilităţi mai mari de soluţionare a problemelor, de încercare de adaptare la evoluţia mediului în care funcţionează unitatea economică.

Previziunea a devenit o parte integrantă a mentalităţii managerilor, care trebuie ca prin activitatea pe care o desfăşoară, să anticipeze modul de desfăşurare a activităţilor. Managerul trebuie să orienteze permanent unitatea pentru obţinerea unor performanţe superioare prin anticiparea modalităţilor de derulare a proceselor economice din unitate, pe baza rezultatelor obţinute şi experienţa acumulată.

În general, manifestarea funcţiei de previziune presupune sistematizarea activităţilor şi parcurgerea următoarelor etape:

- Stabilirea perspectivei, respectiv a direcţiei în care trebuie dirijată acţiunea, urmărind identificarea întregului set de informaţii necesar, pe baza cărora se formulează acţiunile posibile de iniţiat. În această etapă se prefigurează viitoarele investiţii şi dezvoltarea mijloacelor de producţie, în funcţie de noua structură a activităţilor ce se va desfăşura în unitate.

- Definirea obiectivelor, pe baza informaţiilor analizate în etapa anterioară, sunt formulate obiectivele generale, la nivelul unităţii economice, cât şi cele derivate la nivelul subdiviziunilor organizatorice care sunt implicate în realizarea acestora. Derivarea obiectivelor generale se realizează numai când previziunea se referă la o perioadă de timp mai mică.

- Stabilirea programelor pentru fiecare sector de activitate, acestea fiind considerate ca parte integrantă din programul general.

- Definirea mijloacelor materiale şi financiare necesare obiectivelor propuse. Se recomandă ca în această etapă, managerul să efectueze pe baza unui sistem complet de parametrii şi / sau indicatori, o analiză amănunţită a eficienţei economice privind utilizarea factorilor de producţie implicaţi în realizarea obiectivelor propuse.

- Evaluarea consecinţelor deciziilor adoptate, care va cuprinde atât aspecte privind desfăşurarea proceselor economice din unitate cât şi valorificarea rezultatelor obţinute.

Rezultatele previziunii, după orizontul de timp, gradul de detaliere şi obligativitatea îndeplinirii sunt: prognozele, planurile şi programele.

- Prognozele, formă de manifestare a acestei funcţii, reflectă estimarea evoluţiei condiţiilor în care vor funcţiona unitatea la nivelul unui orizont de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat.

Gradul în care rezultatele obţinute prin prognoza nivelului unor procese şi fenomene va corespunde nivelului efectiv al acestora peste un anumit număr de ani, depinde de mai mulţi factori, cum ar fi: metodele de prognoza utilizate, gradul de cunoaştere a complexităţii condiţiilor în care vor evolua procesele şi fenomenele cercetate, tehnica utilizată în prelucrarea datelor etc.

De exemplu, în agricultură identificarea şi prevederea cu mare exactitate a evoluţiei fenomenelor analizate este mai dificilă, datorită, în special, intervenţiei factorilor naturali, cu cunoscuta lor variaţie în spaţiu şi timp, ca şi a faptului că se lucrează cu organisme vii, care au propriul lor mod de manifestare şi de a reacţiona la intervenţiile omului sau ale condiţiilor de mediu. Cu toate acestea, prognozele constituie un instrument căruia merită să i se acorde întreaga atenţie din partea managerilor unităţilor agricole, în vederea realizării obiectivelor generale propuse.

Prognozele se clasifică după mai multe criterii:

a. după domeniul de activitate la care se referă:

- prognoze economico-sociale

- prognoze demografice

- prognoze ale ştiinţei

- prognoze ale tehnologiei

- prognoze ale energiei etc.

b. după obiectul de referinţă:

- prognoze ale producţiei

- prognoze privind consumul

- prognoze ale costurilor etc.

c. după sfera de cuprindere:

- prognoze macroeconomice

- prognoze zonale, teritoriale

- prognoze pe grupe de produse sau produse

- prognoze pentru probleme complexe (pregătirea cadrelor, cercetarea ştiinţifică, resursele disponibile şi exploatarea lor, amenajarea teritorială etc.)

d. după orizontul de timp ales:

- prognoze de lungă perspectivă -10-30 ani

- prognoze pe termen mediu – 5-10 ani

- prognoze pe termen scurt - 1-5 ani

Orizontul de timp poate fi ales convenţional sau poate diferi în raport cu domeniul stabilit. De exemplu, prognozele demografice se elaborează, de regulă, pentru un orizont echivalent cu durata de viaţă a unei generaţii, prognozele tehnologice- pentru orizonturi diferite în funcţie de rezervele cunoscute de materii prime, de schimbările previzibile în ştiinţă şi tehnologie, de durata de reînnoire a capitalului fix etc.

e. după modelele de elaborare utilizate, există trei opţiuni majore privind:

- atitudinea faţă de viitor:

- pasivă (metodele alese au caracter explorativ)

- activă(metodele alese au caracter normativ)

- modul de cunoaştere a viitorului:

- teoretic(metode teoretice,bazate pe abstractizare şi tehnici specifice de calcul matematic)

- intuitiv (metode bazate pe aprecieri empirice

făcute de specialişti)

- căile de cercetare a viitorului:

- tratarea sintetică

- tratarea analitică, morfologică, făcută pe subsisteme

Prognozele, în funcţie de orizontul de timp , elaborate pe diferite domenii de activitate ale unei unităţi economice pot fi punctul de plecare al adoptării unei strategii de dezvoltare a acestuia. Ele oferă o anumită orientare, fără a avea un caracter imperativ.

Metodele de fundamentare a prognozelor pot fi: matematice, statistice, normative, etc. Optarea pentru una din metode sau alta depinde de gradul de cunoaştere a evenimentelor, de nivelul de pregătirii în domeniu a managerului, de tehnica de prelucrare a datelor. Folosirea unor metode moderne şi tratarea corespunzătoare a informaţiilor disponibile au menirea de a asigura