Fondul Monetar Internațional

FONDUL MONETAR – instituţie importantă de cooperare monetară internaţională

1.1. Organizarea Fondului Monetar Internaţional

Fondul Monetar Internaţional reprezintă o organizaţie internaţională din Naţiunilor Unite creată pe baza acordului Conferinţei monetare şi financiare din anul 1994, de la Bretton Woods S.U.A., pentru a facilita cooperarea valutară şi financiară între ţările membre

F. M. I. şi-a început activitatea operaţională în mai l946, având sediul la Washington D.C., S.U.A.. Crearea Fondului Monetar Internaţional răspundea voinţei comune a statelor aliate în perioada celui de-al doilea război mondial, în special a SUA şi Marii Britanii, de a se instaura, după război, o ordine monetară care să faciliteze reconstrucţia postbelică şi să permită evitarea crizelor economice şi sociale în anii treizeci. S-a urmărit deci crearea unei instituţii. internaţionale care acordând asistenţă financiară ţărilor cu probleme în domeniul balanţelor de plăţi. Să permită evitarea recurgerii, de către acestea, la protecţionism sau devalorizări competitive, ca metode de redresare a balanţelor lor de plăţi.

Fondul Monetar Internaţional reprezintă o instituţie interguvernamentală ce acoperă aproape în totalitate comunitatea mondială. Activităţile şi politicile promovate de F.M.I. sunt orientate de „Articole ale Acordului F.M.I.” sau Statutul F.M.I. şi conduse sub o structură decizională care a de-a lungul anilor.

Fondul Monetar Internaţional este unic printre organizaţiile interguvernamentale din punctul vedere al regulamentului de funcţionare, al asistentei şi funcţiilor financiare care derivă din scopurile pentru care a fost înfiinţat :

-promovarea cooperării monetar internaţionale;

-facilitarea creşterii echilibrate a comerţului internaţional;

-promovarea stabilităţii ratei de schimb;

-oferirea de asistenţă în stabilirea unui sistem multilateral de plăţi şi în eliminarea restricţiilor în schimburile internaţionale, restricţii care împiedică creşterea comerţului mondial;

-realizarea accesului la resursele Fondului pentru echilibrarea balanţei de plăţi a ţărilor membre;

-furnizarea de informaţii, consultaţii şi colaborare în problemele monetare internaţionale;

Astfel Fondul Monetar Internaţional se preocupă nu numai de problemele individuale ale ţărilor membre, ci, de asemenea, şi de sistemul monetar internaţional.

Activităţile F.M.I. sunt concentrate spre promovarea politicilor şi strategiilor prin care ţările membre pot colabora pentru asigurarea unui sistem financiar mondial stabil şi a unei creşteri economice susţinute.

Politica şi practica F.M.I. sunt într-o evoluţie continuă ca răspuns la noile provocări

dintre cele mai recente - globalizarea pieţelor de capital şi riscul crescut de apariţie a crizelor

financiare şi a efectelor sale extinse.

1.1.1. Obiectivele şi funcţiile Fondului Monetar Internaţional

Potrivit articolului l al actului său constitutiv , în politicile şi deciziile sale, FMI trebuie să aibă în vedere realizarea următoarelor obiective:

(a) Promovarea cooperării monetare internaţionale prin asigurarea, pe o bază permanentă, a mecanismelor necesare de colaborare şi consultare în problemele monetare intern .

(b) Facilitarea expansiunii si creşterii echilibrate a comerţului internaţional, contribuind astfel la promovarea şi menţinerea unui nivel ridicat al venitului real şi folosirii forţei de muncă şi la dezvoltarea resurselor productive ale tuturor membrilor, ca obiectiv al politicilor lor economice;

(c) Promovarea stabilităţii regimului de schimb, menţinerea între statele membre a unor regimuri de schimburi ordonate şi evitarea devalorizărilor monetare concurenţiale

(d) Asigurarea asistentei în stabilirea unui sistem multilateral de plăţi pentru tranzacţiile curente dintre ţările membre şi eliminarea restricţiilor în schimburile internaţionale care stânjenesc dezvoltarea comerţului mondial:

(e) Siguranţa oferită ţărilor membre prin disponibilizarea temporară a resursele generale ale

Fondului, în scopul folosirii lor de către membri, cu anumite măsuri de precauţie, astfel dându-le posibilitatea de a face în mod corect ajustările în balanţele de plăţi, fără a recurge la măsuri distructive pentru prosperitatea naţionala sau internaţională;