Gândirea Economică în Antichitate și Evul Mediu

Tema 5. Doctrina lui Thomas D’Aquino şi influenţa acesteia asupra gândirii economice a Evului Mediu 16

Tema 1. Organizarea social şi idealul moral al “binelui comun” în gândirea economică din Antichitate şi Evul Mediu

Gândirea economică fost o compnentă a gândirii religioase continuată în texte cu o valoare sacră,ea desprinzându-se din acest cadru al gândirii moral-religioase şi filosofic-politice pânâ în epoca modern.

Primele idei scrise apar încă din antichitate în:Grecia Antică şi Roma Antică.

Organizarea social-economică în Orientul Antic

Datorită necesitaţii organizării vieţi in funcţie de evoluţia factorilor externi,a suprafeţelor întinse ce tebuiau administrate şi cultivate statele Orientului Antic (egiptul, Airo-Babilonia,sau Palestina) au fost organizate de la început în structuri centralizate.S-a produs o astfel de centralizare politică, economică şi religioasă ce a condus la centralizarea culturii care părtunzând adânc in popor ,a devenit o putere unificatoare, şi a dat statului o fizionomie culturală unitară.Acest lucru a condus de-a lungul timpului la numeroase progrese în domeniile de activitate:

Egiptenii au inventat scrisul şi suportul acestuia papirusul încă din mileniul III î.e.n.Cu ajutorul scierii egiptenii au ajuns să realizeze o complicată administraţie birocratică a unui stat de esenţă aproape socialistă Odată cu scrierea s-a născut şi dezvoltat noi legături spirituale în timp şi spaţiu.Nevoia de a prevedea cu oarecare ecxacitate datele inundaţiilor Nilului i-a silit pe egipteni să calculeze timpul,inventând astfel Calendarul şi Astronomia.Matematica şi Geometria s-au dezvoltat în legătură cu măsurile impuse de construirea canalelor,digurilor,ori a clădirilor monumentale(temple,piramide,morminte funerare).

Asirobabilonienii prin dezvoltatea comerţului au dat omenirii moneda metalică(mileniul III)ca instrument de schimb.De asemenea, tot ei au lăsat primele acte juridice scrise –codul lui Hammurabi privind reglementarea vieţi sociale si economice.

Evreii prin Vechiul Testament ca si prin Noul Testament au lăsat omenirii o nouă concepţie religioasă,o nouă atitudine despre viaţa socială,despre dezvoltarea economiei de mărfuri.

Fenicienii au dat omenirii importante descoperirii legate de navigaţie,scrierea alfabetică şi sistemul greutaţilor de măsură.

La început la toate popoarele Orientului Antic exista o formă de proprietate comună asupra bunurilor.In mileniul al III-lea î.e.n. începe să se dezvolte proprietatea privată şi odată cu ea are loc structurarea societăţii în clase sociale.Simultan asistăm la restrângerea economiei naturale şi extinderea economieie de mărfuri,la intensificarea circulaţiei băneşti,ori la apariţia primelor instituţi de credit.Apare şi ia amploare schimbul de mărfuri în localităţi, sate şi oraşe şi între acestea, sau chiar între ţări.Proprietatea privată tinde să devină dominantă în întreaga Antichitate,spre sfârşitul mileniului I î.e.n. Tot în acest mileniu asistăm si la formarea primelor imperii şi sisteme coloniale ale Antichitaţii. În linii generale stuctura socială a statelor antice a fost formată din sclavi şi stăpâni,clase principale în acea perioadă.Cu toate acestea,de la o ţară la alta,de la o regiune la alta,sau în perioade diferite,sructura sociaă a fost,de la caz la caz diferenţiată.

Indiferent ,însă, de particulartăţile de loc şi timp,cele două clase menţionate se regăsesc şi sunt distincte peste tot.Şi totodată dacă era organizată pe baza proprietăţii comune sau private,societatea antică a fost diferenţiată în înteaga sa existenţă.

Percepera dominantă în antichitate despre ordinea naturală şi organizarea socială era una fundamental religioasă.