Globalizare versus Fragmentare Statala

Extras din proiect Cum descarc?

I. Introducere
Termenul "stat" deriva din cuvantul italian "lo stato", inventat de Machiavelli, pentru a descrie intreaga ierarhie sociala care guverneaza si conduce o tara. Pe parcursul anilor, acest termen a capatat o semnificatie mult mai complexa si sofisticata. Folosindu-ne de conceptul machiavelic, Rasmunsen (2001) definea statul ca "autoritatea legitima suprema cu exercitarea fortei violente asupra unui grup". Cu toate acestea, in mod vizibil, absent de la aceasta definitie este conceptul de autoritate teritoriala, dar autoritatea legitima si jurisdictionala a statului este stransa legata de acest atribut, ce nu poate fi ignorat.
Globalizarea si fragmentarea - acesti doi termeni se refera la diferite procese ce cuprind mediul politic social, economic, tehnologic si schimbul cultural. Acesti termeni inglobeaza domeniul de aplicare al uniformitatii de idei si practici politice, rapandirea tehnologiilor (informatie, comunicare, transport) care depaseste semnificatia spatiului si a gradului de diseminare de simboluri si semnificatii culturale.
Globalizarea, cu toate acestea, denota miscari atat in intensitate cat si in amploarea interactiunilor internationale. Pe de o parte, globalizarea se presupune intr-o anumita masura cu ideiile legate de integrare, interdependenta, multilateralism, deschidere si intrepatrundere. Pe de alta parte, arata spre raspandirea geografica a acestor tendinte si este inrudita cu globalismul, compresia statala, unversalizarea si omogenitatea.
Fragmentarea este insa, prescurtarea pentru tendintele opuse globalizarii si are doua dimensiuni. Pe de o parte sugereaza dezintegrarea, autarhie, izolare. Pe de alta parte, tendinta fragmentarii este spre nationalism si regionalism, separare spatiala si eterogenitate.
Aceste procese nu sunt doar la nivel international ci pe mai multe nivele, afecteaza angajamentele fata de internationalism, modelele de regionalism si chiar fata de coeziunea statelor in sine.
O caracteristica importanta a relatiilor internationale din secolul al XX-lea a fost procesul de crestere a globalizarii, care nu numai ca a transformat complet notiunea de timp si spatiu, dar a transformat, de asemenea, intregul pamant intr-un "oras" global. De asemenea trebuie remarcat faptul ca fenomenul de globalizare nu a fost la fel de-a lungul aceluiasi secol, reversul globalizarii find fenomenul de fragmentare si dezintegrare.
O parte comuna a celor doua fenomene este frontiera. Frontiera joaca un rol central in geopolitica in masura in care participa la definirea statelor. Se impune o centrare pe analiza functiunilor politice ale frontierelor si a starilor de conflict ce pot decurge din definirea lor.
II. Fragmentarea statala
Secolul al XX-lea va ramane cunoscut ca secolul inmultirii statelor. In 1900 se puteau numara abia vreo patruzeci de state, dintre care putin mai mult de o treime erau rezultatul decolonizarii Americii Latine. In 1997 se puteau numara mai mult de 180. Aceasta inmultire a statelor s-a realizat in valuri si in cea mai mare parte a cazurilor este rezultatul destramarii imperiilor.
Dupa Primul Razboi Mondial, zece state s-au nascut in Europa Orientala in urma disparitiei Imperiului otoman, austro-ungar si rus. Cel de Al Doilea Razboi Mondial va face posibila aparitia unui anumit numar de state -- Croatia, Slovacia --, dar si disparitia altora -- tarile baltice. Razboiul si consecintele sale au amorsat un al doilea val de schimbari, marcat de procesele de decolonizare francez -- Siria, Liban --, englez -- India, Pakistan, Birmania (azi Myanmar), Ceylon (azi Sri Lanka), olandez -- Indonezia. Initiat in siajul celui de al doilea conflict generalizat la scara mondiala, procesul de decolonizare va fi principalul furnizor de noi state -- trei in Indochina, trei in Maghrebul francez -- pana la sfarsitul anilor 1950. Apoi, in anii 1960, va veni randul domeniilor coloniale europene din Africa -- francez, englez, spaniol --, care au dus la crearea a mai mult de treizeci de state. Anii 1970 vor vedea crearea a peste douazeci de microstate, aflate sub tutela Marii Britanii, in cea mai mare parte insulare, situate in Golf, in Caraibi si in Oceanul Pacific. Aceasta miscare va fi completata prin decolonizarea definitiva a domeniului portughez, care va da nastere la cinci state, in sfarsit, anii 1990 vor cunoaste, in cadrul disparitiei sistemelor sovietic si iugoslav, aparitia a zece noi state in Europa si in Asia.
Fragmentarea poate fi inteleasa atat cantitativ cat si calitativ. La nivel cantitativ, crestera numarului de state ca urmare a disocierii de la fostele state nu este un fenomen nou. Cu toate acestea se disting doua etape foarte diferite: decolonizrea si prabusirea fostului regim sovietic.
Cu decolonizarea, incurajata in cea mai mare masura de catre Organizatia Natiuniulor Unite (ONU), societatea internationala a devenit "o masinarie" de fabricare a statelor. Numarul de state s-a triplat de-a lungul ultimilor 30 de ani, iar statul a aparut mai triumfator decat oricand. Noile state si-au afirmat cu fermitate suveranitatea lor, angajamentul lor fata de principiul neutralitate, dreptul de a-si alege in mod liber sistemul politic, economic si social intern.
In ultimii ani, cresterea numarul de state formate din disocierea de statele deja existente, a dezvoltat o noua dinamica intr-un context si caracter nou. Se poate afirma ca societatea internationala a devenit mai de graba o masina de distrugere a statelor de cat de producere a acestora. Ruperile si regruparile au potentialul de a se dezvolta impotriva societatii internationale actuale, in pofida rezistentei discrete a membrilor si instantelor sale. Acest lucru se poate vedea in cazurile URSS, Iugoslavia, pericole care ameninta in prezent unele tari africane; contrar acestui lucru sta cazul reunificarii Germaniei, dinamica din spatele acestei reunificarii fiind mai mult nationala de cat internationala.
La nivel calitativ, asemanarea dintre decolonizare si caderea regimului sovietic este faptul ca procesul de descompunere este mai puternic dar negativ. Intr-adevar, in ambele situatii - decolonizare si post-comunism - se poate vedea ca societatea internationala , pana acum nu a fost in pozitia de asigura dezvoltarea de noi state sau regimuri in termeni de dezvoltare economica, institutional din punct de vedere juridic, politic si social. 
In cazul decolonizarii, este reamintit esecul legii de dezvoltare economica, informationala, comunicationala etc. mai grav este faptul ca, dupa cateva decenii de independenta, multe dintre noile state formate in anii '50 si '60 nu au reusit sa-si asigure stabilitatea politica sau socila, ele ramanand fragile si vulnerabile.
In cazul statelor post-comuniste, care au iesit din umbra regimului sovietic este inca prea devreme pentru a trage concluzii clare. Aceste dificultati vin pe plan politic, cu privire la nemultumirile initiale de tranzitie la democratie care nu pot reduse doar la monitorizarea operatiunilor electorale; pe plan economic, cu tranzitia catre o economie de piata, plan pentru care, la fel ca si pentru cel de dezvoltare este in proces de stabilire; si pe plan social, probleme cu identitatea nationala mai ales cand vine vorba despre minoritati.


Fisiere in arhiva (1):

  • Globalizare versus Fragmentare Statala.docx

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Bibliografie

1. Pakistan Journal Of Social Science vol. 32, no. 2 (2012), Ogbonnaya Ufiem Maurice, Ogujiuba Kanayo, Duru Emmauel Chukwuma - "The Paradox of Globalization and State Fragmentation Since the Twentieth Century" 
2. Universite Pantheon-Assas (Paris II), 1997 Serge Sur - "The State Between Fragmentation and Globalization"
3. Oxford University Press (1997), Ian Clark - "Globalization and Fragmentation - International Relations in the Twentieth Century", USA, ISBN-10: 0198781660
4. University of Goringen, Groningen Growth and Development Centre (2013), Bart Los, Marcel P. Timmer and Gaatzen J. de Vries - "Globalization or Regionalization? A New Approach to Measure International Fragmentation of Value Chains"
5. Social and Legal Studies 6, 1997, Lancaster University, Sol Picciotto - "Fragmented States and International Rules of Law"
6. Centre of Financial and Monetary "Victor Slavescu", Bucuresti, Ailinca, A.G., Iordache, F., "Aspects Regarding the Connection Between Globalization and the International Financial Market Fragmentation".
7. Lundestad, G., (2004) "Why Does Globalization Encourage Fragmentation?", Norvegian Nobel Institute
8. Lupu, I., Criste, A., Ailinca, A.g., Marin, C., Iordache, F., Milea, C., Steian, S.M., 92013, "Riscuri globale la adresa stabilitatii financiare. Implicatii pentru Uniunea Europeana", proiect de cercetare al Centrului de Cercetari Financiare si Monetare "Victor Slavescu", Bucuresti.
9. Lista conceptelor geopolitice - Curs "Geopolitica" Lect. Dr. Soare I., Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor, 2014


Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Proiecte.ro.


Descarca aceast proiect cu doar 5 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* Pretul este fara TVA.


Hopa sus!