Globalizarea Economică

.1. Globalizarea economică şi factorii săi determinanţi

În ultimele decenii, printre domeniile cele mai frecvent abordate, analizate dar şi disputate şi contestate se numără şi cel al globalizării. Fiind privit şi observat din puncte de vedere foarte diferite şi limitat la dimensiunea economică, domeniul naşte o mare diversitate de atitudini şi interpretări, propuneri de soluţii şi proiecte de acţiuni.

Globalizarea este un concept foarte des folosit pentru definirea stării actuale a economiei mondiale, însă diferit perceput de cei care îl caracterizează ca fenomen, pe de o parte, din cauza diferenţelor de cunoaştere şi de interpretare a datelor despre proces, iar pe de altă parte, din cauza diferenţelor de efecte pe care le simte fiecare individ.

Indiferent de poziţia adoptată, pro sau contra globalizării, suntem cu toţii implicaţi în sfera acestui proces. “Astfel, globalizarea este percepută ca o extindere, adâncire şi accelerare a interconectării la scara mondială în toate aspectele vieţii socioeconomice contemporane, de la finanţe la sfera spirituală sau de la cultură la criminalitate. ”

1.1. Conceptul de globalizare economică

Globalizarea este un termen folosit în mod curent căruia îi putem atribui numeroase semnificaţii. Prin acest termen putem înţelege dezvoltarea pieţelor financiare globale, creşterea corporaţiilor transnaţionale şi dominaţia lor crescândă asupra economiilor naţionale. “ Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociază globalizării, incluzând pătrunderea valorilor de piaţă în acele domenii de care ele nu aparţin în mod tradiţional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta totodată despre globalizarea informaţiei şi a culturii, despre răspândirea televiziunii, a Internetului şi a celorlalte forme de comunicare şi despre mobilitatea crescută a comercializării ideilor“.

Globalizarea apare definită diferit în opinia unor analişti ai fenomenului. Astfel, Schimnuitov consideră că “ dincolo de milioane de cuvinte folosite pentru a descrie globalizarea, avem datoria de a recunoaşte că ne aflăm în faţa unui colonialism modern …“ ; Martin Allrow - “ globalizarea se referă la toate acele procese prin care popoarele lumii sunt încorporate într-o singură societate mondială, societatea globală.”; Anthony Gidees - “ globalizarea poate fi definită ca intensificarea relaţiilor sociale în lumea întreagă care leagă într-o asemenea măsură localităţile îndepărtate, încât evenimentele care au loc sunt privite prin prisma altora similare, petrecute la multe mile departare şi invers“ ; Emanuel Richter - “globalizarea este reţeaua globală care a adunat laolaltă comunităţi pe această planetă, altadată dispersate şi izolate , într-o dependenţă mutuală şi o unitate ale unei singure lumi .“

Un răspuns la întrebarea “ce este globalizarea” regăsim la Friedman, un susţinător

înfocat al globalizării, susţinând că “ globlizarea nu este o simplă tendinţă sau o fantezie, ci este, mai degrabă, un sistem internaţional. Este sistemul care acum a luat loc sistemului Războiului Rece şi, la fel ca acesta, globalizarea are propriile ei legi şi propria ei logică, de natură să influenţeze astăzi, direct sau indirect, politica, mediul înconjurător, geopolitica şi economia fiecărei ţări de pe glob.”

Definiţia folosită în mod curent pentru a descrie conceptul de globalizare este următoarea: „Globalizarea reprezintă procesul prin care distanţa geografică devine un factor tot mai puţin important în stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor transfrontaliere de natură economică, politică şi socioculturală. Reţelele de relaţii şi dependenţele dobândesc un potenţial tot mai mare de a deveni internaţionale şi mondiale. ”

Din această definiţie reiese faptul că i se acordă o importanţă redusă distanţei geografice, însa nu dispare complet. Relaţiile la nivel internaţional se concretizează mai uşor şi contextul geografic nu intervine. Astfel apare ideea conform căreia indivizii şi societăţile sunt tot mai puţin protejaţi de graniţe.

În afirmaţia de mai sus apare şi ideea creşterii posibilităţii de amplificare a reţelelor la nivel global. Ceea ce poate schimba complet evoluţia globalizării ar fi o cultură orientată spre conservatorism şi izolare, regimurile politice dictatoriale, existenţa unei ordini mondiale puternic fragmentate, o regionalizare cu caracter defensiv.

După opinia unor economişti teoreticieni procesul globalizării a fost ”inventat” în anii ‘80, dar din punct de vedere conceptual, el a existat cu mult timp înainte.

Exista opinii conform cărora globalizarea a început odată cu epoca Renaşterii, când a avut loc o adevărată explozie a ştiinţei şi tehnologiei, când au apărut o mulţime de invenţii şi s-a dezvoltat sistemul bancar. Aceasta a fost perioada în care s-au creat şi s-au extins legături între ţări din Europa, Asia şi America. După primul război mondial, procesul globalizării a cunoscut o şi mai largă extindere.

Odată cu apariţia şi amplificarea folosirii computerelor şi apoi a sateliţilor artificali, explozia acestui fenomen nu a mai putut fi controlată. A luat proporţiile fireşti în adevăratul sens mondial.

Într-un mod obiectiv se poate considera că suntem martorii şi utilizatorii unei noi revoluţii mondiale.

Dintre toate domeniile de aplicare, cel mai mult şi mai des se discută în prezent despre fenomenul globalizării economice care, la rândul lui are un larg spectru al manifestării în acivitatea manufacturieră, în întregul sistem financiar şi în special în investiţii, în domeniul comerţului internaţional, în migraţia forţei de muncă, în turism şi în alte sectoare.

Dacă în urmă cu circa 50 de ani globalizarea apărea sub o formă a aşa numitei americanizări, în prezent ea are cu totul alt aspect şi cu totul alt sens.

Iniţial ea se referea în mod special la investiţii străine în stocuri, în bonduri, în comerţul internaţional stimulat de reducerea tarifelor vamale.

Iniţial America exporta în principal automobile în Europa importând în schimb îmbrăcăminte şi tot felul de produse exotice din diverse ţări.

Astăzi comerţul internaţional în care sunt atrase sute de ţări se referă la o gamă enormă de produse finite de toate categoriile, tot felul de materii prime şi materiale, schimburi şi tranzacţii financiare, investiţii în toate domeniile, schimburi de servicii ş.a.

Kevin H. O’Rourke (profesor la Universitatea din Dublin) şi Jeffrey G. Williamson (profesor la Universitatea Harvard) şi-au propus, în anul 2000, să răspundă la întrebarea: Când a apărut de fapt globalizarea?. Unii istorici asociază <big bang-ul> globalizării momentelor 1492, când Christofor Colombus a atins Americile, şi 1498, când Vasco da Gama face ocolul Africii, acestea fiind considerate cele mai importante evenimente ale istoriei umanităţii (un reprezentant de seamă al acestei viziuni este William H. McNeill, 1999).