Globalizarea, rolul statului și sistemul economic - influențe

Capitolul 1. Conceptul de globalizare

1.1. Globalizarea – definiţii

În ultimele decenii, printre domeniile cele mai frecvent abordate, analizate şi disputate se numără şi cel al globalizării. Fiind un concept relativ nou şi complex, globalizarea nu a beneficiat de la început de o definiţie clară. Acest fenomen a fost abordat din diverse puncte de vedere şi limitat oarecum la dimensiunea economică, fiind adesea controversat. Domeniul provoacă o mare varietate de atitudini şi interpretări, propuneri de soluţii şi proiecte de acţiuni.

De-a lungul timpului s-au dat diferite definiţii globalizării, nici una însă foarte completă şi pe deplin satisfăcătoare. Este şi destul de greu să fie definit un fenomen confuz şi extrem de complex, fiecare autor evidenţiind o anumită latură sau dimensiune a sa.

Aşa cum subliniază şi Joseph Stiglitz : ” Protestatarii văd globalizarea cu totul altfel decât o vede secretarul Trezoreriei SUA sau miniştrii comerţului şi ai finanţelor din majoritatea ţărilor industrializate avansate”.

George Soros, de exemplu, sugerează o definiţie preponderent economică, şi anume consideră că “globalizarea reprezintă mişcarea liberă a capitalului însoţită de dominaţia crescândă a pieţelor financiare globale şi a corporaţiilor multinaţionale asupra economiei naţionale”. La fel de normal era ca Antony Giddens să ofere o definiţie conţinând elemente preponderent sociologice: “Globalizarea poate fi definită – spune el – ca intensificarea relaţiilor sociale în lumea intreagă, care leagă într-o asemenea măsură localităţi îndepărtate, încât evenimente care au loc pe plan local sunt private prin prisma altora similare, petrecute la multe mile depărtare, şi invers”.

Alţi autori, cum este Giorgios I. Mantzaridis, fac distincţia între globalizare şi universalitate, două noţiuni înrudite din punct de vedere formal, dar esenţial opuse.

Termenul de globalizare este de origine anglo-saxonă (globalization), sinonim cu franţuzescul mondialization şi se găseşte astăzi pe buzele tuturor.

Globalizarea poate fi privită sub două aspecte: pe de-o parte ca proces tehnico-economic, ce anonimizează actorii şi mecanicizează comportamentele, pe de altă parte ca proces de intercomunicare, de simbioză, de superioară sinteză.

Globalizarea este identificată cu “americanizarea”, însă termenul este asociat şi cu creşterea importanţei pieţei mondiale, în acelaşi timp conceptul fiind utilizat şi pentru descrierea unei realităţi ideologice – globalizarea ca victorie a economiei de piaţă. Însă, pentru cea mai mare parte a autorilor, conceptul dezbătut induce complexitate datorită raţiunilor subiacente atât de natură politică, cât şi economică şi socioculturală. Globalizarea este privită de cele mai multe ori nu ca un proces ireversibil, ci mai curând în perspectiva sa dinamică, ea fiind asociată cu implicaţiile sale.

Una dintre cele mai cunoscute este definiţia Băncii Mondiale: „Globalizarea se referă la faptul observabil că în ultimii ani o parte din ce în ce mai mare a activităţii economice la nivel mondial se derulează între persoane şi firme din ţări diferite.” Globalizarea poate fi văzută ca extinderea relaţiilor capitaliste de producţie sau ca interdependenţă crescută în cadrul sistemului economic mondial. De asemenea, presupune existenţa unei singure economii globale, cu politici macroeconomice globale.

Una din cele mai utilizate definiţii ale conceptului de globalizare este următoarea:

“Globalizarea reprezintă procesul prin care distanţa geografică devine un factor tot mai puţin important în stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor transfrontaliere de natură economică, politică şi socioculturală. Reţelele de relaţii şi dependenţele dobândesc un potenţial tot mai mare de a deveni internaţionale şi mondiale”.

Aceasta ar fi o definiţie în care sunt cuprinse atât aspectele obiective, cât şi cele subiective pe care le implică acest concept. Pe de o parte, “geografia” pierde din relevanţă datorită noilor tehnologii, noilor strategii ale actorilor economici, precum şi politicilor acestora, atât de ordin naţional, cât şi de ordin internaţional. Pe de altă parte, globalizarea devine din ce în ce mai puternică datorită faptului că oamenii au început să simtă tot mai clar noile oportunităţi deschise de utilizarea tehnologiilor noi, precum şi de punerea în practică a noilor strategii şi politici. Atunci când se acţionează în concordanţă cu dinamica globalizării are loc exact crearea procesului de globalizare.

În acelaşi timp, în această definiţie se poate observa reducerea importanţei distanţei geografice, însă nu şi dispariţia acesteia. De aici, se remarcă faptul că relaţiile la nivel internaţional sunt mai uşor de stabilit şi oamenii, mărfurile şi simbolurile sunt eliberate de contextul geografic. Într-un sistem global acestea se mişcă liber la nivel planetar, devenind din ce în ce mai clară ideea că indivizii şi societăţile sunt tot mai puţin protejaţi de graniţe.