MOTTO: ''Acolo unde calculul economic nu este posibil nu putem vorbi de stiinta economica.'' La inceputul anilor '90 statul reprezenta, in Romania, singurul furnizor de bunuri si servicii. Aceasta era rezultatul faptului ca proprietatea socialista devenise atotcuprinzatoare. Monopolul acesteia in toate ramurile economiei nationale si-a pus amprenta asupra functionarii intregului sistem economic in tara noastra. Pe aceasta baza s-a impus economia de comanda, conducerea unitara centralizata, prin intermediul -in principal- al planului unic al intregii activitati economico-sociale. In aceste conditii, activitatea agentilor economici si, in general, macroeconomia isi derula activitatea potrivit normelor si reglementarilor stabilite de la centru, de sus in jos, in concordanta cu indicatorii economico-financiari cuprinsi in planul national unic. Astfel, autonomia manageriala a agentilor economici era cvasiinexistenta. Piata era considerata o componenta nesemnificativa a sistemului economic, avand, in principal, rolul de spatiu al desfasurarii actelor de vanzare- cumparare in vederea aprovizionarii tehnico-materiale a intreprinderilor si de trecere in consumul populatiei a bunurilor economice necesare. Parghiile economico-financiare-pretul, dobanda, creditul, salariile, impozitele si taxele -erau dirijate si corelate centralizat, artificial prin planul unic-ignorandu-se cu nonsalanta nivelul si evolutia lor, raportul real dintre cerere si oferta, cost si pret, salariu si productivitate, cheltuieli si efecte, atat pe piata interna, cat si pe cea internationala. Evident, in atare conditii, concurenta incetase de mult sa mai fie un regulator al pietei, eficienta si rentabilitatea reflectand, in fapt, directivele prevazute in planul national unic, fara nici o legatura cu realitatile interne si internationale.Resursele economice, aproape in totalitate, erau repartizate centralizat, prin planul national, la fel procedandu-se si in ceea ce priveste procesele de modernizare si retehnologizare a capacitatilor de productie. Veniturile salariatilor, ale taranilor cooperatori erau hotarate tot centralizat, ignorandu-se deliberat legatura lor fireasca cu eficienta reala a activitatii depuse de fiecare lucrator, desfiintandu-se, in acest fel, motivatia muncii si orice interes in perfectionarea profesionala si cresterea productivitatii muncii. Comertul exterior al Romaniei era organizat si se desfasura tot pe baza planului unic care impunea echilibrarea sau activizarea balantei comerciale prin presterea fortata a exporturilor si diminuarea drastica a importurilor, la cursuri de revenire aberante si cu grave consecinte asupra satisfacerii cererii pe piata interna si a dezvoltarii economiei nationale atat pe termen scurt, cat si pe termen mediu si lung. Inflatia este considerata una dintre cele doua mari "rele" ale economiei, alaturi de somaj. Desi, aparent, inflatia este un concept simplu, mai ales ca reprezinta un fenomen cucare ne intalnim in mod cotidian, si, in plus, face obiectul interventiilor permanente in massmedia, in realitate, chiar in randul economistilor, constituie subiect de controverse teoretice si metodologice. Inflatia contemporana reprezinta un dezechilibru structural monetaro-material, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economice, fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in general si cresterea durabila si generalizata a preturilor. Realizarea echilibrului monetar este, evident, dificila, iar economiile contemporane sunt caracterizate, mai degraba, de dezechilibru monetar. Teoria economica defineste dezechilibrul monetar sub denumirea de inflatie atunci cand masa monetara devine mai mare decat cererea de bani si deflatie cand masa monetara devine mai mica decat cererea de bani. Inflatia reprezinta, in primul rand, o forma de dezechilibru monetar, din care cauza este denumita si ,,boala monedei Inflatia este cel mai adesea identificata cu cresterea generalizata a preturilor. Desi unii autori limiteaza termenul de inflatie la situatii sau la cresteri de preturi moderate si regulate, definitia consacrata a acesteia vizeaza cresterea nivelului general al preturilor, cu sau fara clasificarea sa dupa intensitate: inflatie taratoare sau lenta, inflatie accelerata sau galopanta. Inflatia reprezinta, deci, cresterea cumulativa si autointretinuta a nivelului general al preturilor din interiorul unei economii; cumulativa si autointretinuta pentru ca ,,cresterea intretine cresterea", potrivit unei expresii consacrate.
- Dan Popescu (coordonator) si colab. - Economie Politica - Paul Samuelson & William Nordhaus - Economie Politica - John Maynard Keynes - Teoria generala a folosirii mainii de lucru, dobanzii si a banilor - Nouriel Roubini - Economia crizelor - ''Economie''- Coralia Angelescu, Dumitru Ciucur-Editura Economica 2000 - Internet - Ziarul Adevarul
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
