Inflația - forme de manifestare și politici de combatere în România în perioada1990-2010

MOTTO:

‘’Acolo unde calculul economic nu este posibil nu putem vorbi de știință economică.’’

La inceputul anilor '90 statul reprezenta, in Romania, singurul furnizor de bunuri si servicii. Aceasta era rezultatul faptului ca proprietatea socialista devenise atotcuprinzatoare. Monopolul acesteia in toate ramurile economiei nationale si-a pus amprenta asupra functionarii intregului sistem economic in tara noastra. Pe aceasta baza s-a impus economia de comanda, conducerea unitara centralizata, prin intermediul -in principal- al planului unic al intregii activitati economico-sociale. In aceste conditii, activitatea agentilor economici si, in general, macroeconomia isi derula activitatea potrivit normelor si reglementarilor stabilite de la centru, de sus in jos, in concordanta cu indicatorii economico-financiari cuprinsi in planul national unic. Astfel, autonomia manageriala a agentilor economici era cvasiinexistenta. Piata era considerata o componenta nesemnificativa a sistemului economic, avand, in principal, rolul de spatiu al desfasurarii actelor de vanzare- cumparare in vederea aprovizionarii tehnico-materiale a intreprinderilor si de trecere in consumul populatiei a bunurilor economice necesare.

Parghiile economico-financiare-pretul, dobanda, creditul, salariile, impozitele si taxele -erau dirijate si corelate centralizat, artificial prin planul unic-ignorandu-se cu nonsalanta nivelul si evolutia lor, raportul real dintre cerere si oferta, cost si pret, salariu si productivitate, cheltuieli si efecte, atat pe piata interna, cat si pe cea internationala. Evident, in atare conditii, concurenta incetase de mult sa mai fie un regulator al pietei, eficienta si rentabilitatea reflectand, in fapt, directivele prevazute in planul national unic, fara nici o legatura cu realitatile interne si internationale.Resursele economice, aproape in totalitate, erau repartizate centralizat, prin planul national, la fel procedandu-se si in ceea ce priveste procesele de modernizare si retehnologizare a capacitatilor de productie. Veniturile salariatilor, ale taranilor cooperatori erau hotarate tot centralizat, ignorandu-se deliberat legatura lor fireasca cu eficienta reala a activitatii depuse de fiecare lucrator, desfiintandu-se, in acest fel, motivatia muncii si orice interes in perfectionarea profesionala si cresterea productivitatii muncii. Comertul exterior al Romaniei era organizat si se desfasura tot pe baza planului unic care impunea echilibrarea sau activizarea balantei comerciale prin presterea fortata a exporturilor si diminuarea drastica a importurilor, la cursuri de revenire aberante si cu grave consecinte asupra satisfacerii cererii pe piata interna si a dezvoltarii economiei nationale atat pe termen scurt, cat si pe termen mediu si lung. Inflația este considerată una dintre cele două mari “rele” ale economiei, alături de șomaj.

Deși, aparent, inflația este un concept simplu, mai ales că reprezintă un fenomen cucare ne întâlnim în mod cotidian, și, în plus, face obiectul intervențiilor permanente în massmedia, în realitate, chiar în rândul economiștilor, constituie subiect de controverse teoretice și metodologice.

Inflatia contemporana reprezinta un dezechilibru structural monetaro-material, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economice, fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in general si cresterea durabila si generalizata a preturilor.

Realizarea echilibrului monetar este, evident, dificilă, iar economiile

contemporane sunt caracterizate, mai degrabă, de dezechilibru monetar. Teoria

economică definește dezechilibrul monetar sub denumirea de inflație atunci când

masa monetară devine mai mare decât cererea de bani și deflație când masa

monetară devine mai mică decât cererea de bani.

Inflația reprezintă, în primul rând, o formă de dezechilibru monetar, din care cauză

este denumită și „boala monedei

Inflația este cel mai adesea identificată cu creșterea generalizată a prețurilor.

Deși unii autori limitează termenul de inflație la situații sau la creșteri de prețuri

moderate și regulate, definiția consacrată a acesteia vizează creșterea nivelului

general al prețurilor, cu sau fără clasificarea sa după intensitate: inflație târâtoare sau

lentă, inflație accelerată sau galopantă. Inflația reprezintă, deci, creșterea cumulativă

și autoîntreținută a nivelului general al prețurilor din interiorul unei economii;

cumulativă și autoîntreținută pentru că „creșterea întreține creșterea”, potrivit unei

expresii consacrate.