Inițiativa Central Europeană

Consideraţii generale asupra organizaţiilor internaţionale

Organizaţiile internaţionale actuale reprezintă rezultatul unui lung proces de dezvoltare, care a început o dată cu constituirea societăţii moderne, în secolul XIX. Momentul formării primelor organizaţii internaţionale a coincis cu cel al apariţiei acestei noţiuni în interiorul societăţilor industriale, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Aceste cadre de desfăşurare a relaţiilor umane au încercat să răspundă noilor necesităţi ale societăţii moderne, determinate de expansiunea economică, multiplicarea şi diversificarea schimburilor şi a cooperării. Cooperarea interstatală s-a manifestat la început în plan bilateral ca apoi să se extindă în plan multilateral, în domenii precise şi limitate, ca mai târziu să cuprindă întreg ansamblul domeniilor internaţionale, care, la rândul lor, s-au diversificat..

Iniţial, cadrul de întrunire a statelor l-au reprezentat conferinţele şi congresele periodice, fără o structură organizatorică clar delimitată. Treptat aceste cadre de reuniune s-au instituţionalizat în forme permanente de cooperare interstatală, prezentând o structură de organizare identică cu cea a organizaţiilor actuale.

Organizaţiile internaţionale reprezintă un ansamblu structurat de participanţi, constituit pe baza unui acord, având o funcţionare continuă în vederea atingerii unor obiective comune, prin coordonarea resurselor şi acţiunilor. Din definiţia dată se pot deduce elementele principale ale unei organizaţii:

a. In primul rând, organizaţia este un cadru organizat ce reuneşte mai mulţi participanţi, care pot fi state (în cazul organizaţiilor guvernamentale), asociaţii private sau particulare (în cazul organizaţiilor neguvernamentale de tipul Amnesty International, de exemplu)

b. In al doilea rând, organizaţia rezultă dintr-un act de voinţă al participanţilor, manifestat într-un acord care îmbracă forma actului constitutiv, care poartă diferite denumiri - Statut, Pact, Cartă, Convenţie etc .

c. Organizaţia reprezintă un mecanism de coordonare a resurselor şi acţiunilor în vederea atingerii unor obiective.

d. Organizaţia are o materialitate distinctă de cea a membrilor care o compun: un sediu permanent, o structură organizatorică şi o autonomie funcţională proprie.

Prezentare generală a Iniţiativei Central Europene (ICE)

În noiembrie 1989, la Budapesta, cu prilejul reuniunii vicepremierilor şi miniştrilor de externe din Austria, Ungaria, Italia şi Iugoslavia, a fost luată decizia creării unei iniţiative, denumită ”Patrulater”, al cărei scop era dezvoltarea cooperării politice, economice, tehnice, ştiinţifice şi culturale. O dată cu admiterea Cehoslovaciei, în 1990, structura a devenit "Grupul Pentagonal", iar în 1991, prin aderarea Poloniei, s-a transformat în "Grupul Hexagonal". Bosnia-Herţegovina, Croaţia şi Slovenia s-au alăturat acestei forme de cooperare, redenumită Iniţiativa Central-Europeană (ICE).

Statele membre ICE sunt: Albania (1996), Austria (1989), Belarus (1996), Bosnia şi Herţegovina (1992), Bulgaria (1996), Croaţia (1992), Republica Cehă (1993), Ungaria (1989), Italia(1989), Macedonia (1993), Moldova (1996), Muntenegru (2006), Polonia (1991), România (1996), Serbia (2000), Slovacia (1993), Slovenia (1992) şi Ucraina (1996).

Statele membre ale ICE sunt ghidate de principiile Cartei ONU, toate documentele procesului

de la Helsinki/OSCE. Ei sunt ghidaţi de asemenea şi de declaraţiile finale şi documentele

reuniunilor Şefilor de Guvern şi Miniştrilor Afacerilor Externe ale ICE (inclusiv şi a

iniţiativelor predecesoare: Quadrolateral, Pentagonal, Hexagonal).

Limba de lucru a CEI este Engleza. Documentele CEI sunt elaborate in Engleza.

Obiective :

- consolidarea cooperării dintre statele membre şi nemembre UE (dintre 18 state membre ICE, jumătate sunt state membre UE), în special privind temele de pe agenda europeană;

- întărirea cooperării şi a relaţiilor de bună vecinătate;

- intensificarea cooperării multilaterale economice, cu accent pe cooperarea transfrontalieră şi inter-regională, modernizarea infrastructurii în transporturi, comunicaţii şi energie, promovarea comerţului şi investiţilor;

- promovarea cooperării în domeniile protecţiei mediului, turismului şi agriculturii;

- promovarea proiectelor culturale în vederea consolidării contactelor people-to-people, a cunoaşterii specificului cultural al fiecărui stat membru;

- dezvoltarea societăţii civile.

Dimensiunea Guvernamentală a ICE este compusă din următoarele:

- Reuniunea Şefilor de Guvern (Summit-ul ICE),

- Reuniunea Miniştrilor Afacerilor Externe (Reuniunea MAE),

- Reuniunea Directorilor Politici a Ministerelor Afacerilor Externe a statelor membre ale

ICE (Reuniunea DP),

- Comitetul Coordonatorilor Naţionali (CCN),

- Organe de lucru (Reţeaua Punctelor de Contact, Grupele de Implementare a

Proiectelor, Grupele de Lucru ad-hoc, etc.),

- Secretariatul Executiv (ICE-SE) şi

- ca un instrument specializat Secretariatul ICE pentru Proiecte (ICE/BERD)